Expertiza reprezintă un important mijloc legal de probă, constând în efectuarea de investigaţii, lucrări, analize, calcule, aprecieri şi concluzii cu caracter tehnic. Activităţile sunt realizate de către un specialist dintr-un anumit domeniu şi sunt efectuate din dispoziţia organului de urmărire penală sau a instanţelor de judecată, în scopul lămuririi unor fapte sau împrejurări care formează ori ar urma să formeze obiectul unui proces.

Putem, în acest sens, preciza că, în România, primul pas a fost făcut la începutul secolului trecut, când distinsul academician, jurist şi profesor de drept Ioan Tanoviceanu (1858-1917), în lucrarea sa „Cursul de drept penal şi procedură penală” (1912-1913), precum şi în renumitul „Tratat de drept penal”, referindu-se la sistemul de probe şi la evoluţia acestuia, afirmă că sistemul probelor merge către o fază ştiinţifică. În fundamentata sa opinie, susţine că „justiţia represivă în vederea aflării adevărului real încearcă să pună la contribuţie toate mijloacele pe care ştiinţa modernă le oferă în acest domeniu”.

Peste un secol, se poate afirma cu certitudine că veridicitatea acestor afirmaţii se confirmă, deoarece, în prezent, metodele ştiinţifice şi-au impus rolul în stabilirea adevărului pentru activităţile procesuale şi de expertiză. Nu se mai poate concepe posibilitatea alcătuirii unui dosar judiciar fără a efectua expertiza în anumite cazuri în care se prezintă date şi probe tehnice. Mai mult decât atât, legiuitorul, recunoscând că în anumite situaţii expertiza trebuie efectuată obligatoriu, a prevăzut aceasta în articolul 117 al Codului de Procedură Penală.

Expertiza, pe bună dreptate, şi-a stabilit locul în arsenalul mijloacelor de probă şi considerăm că, odată cu evoluţia progresului tehnico-ştiinţific, rolul acesteia va creşte în permanenţă. Prin urmare, în prezent, cu atât mai mare este rolul definitoriu al expertizelor tehnice judiciare, cu cât dosarele cauzelor sunt mai complexe şi cu cât conţin un volum mare de date tehnice şi financiare.

Pe lângă expertizele obligatorii prevăzute la modul generic, există şi unele ce ţin de particularităţile şi cazuistica procesuală. În ultimul timp creşte rolul expertizelor de strictă specialitate, cum ar fi cele topografice, auto, din construcţii, instalaţii etc.; expertize deosebit de importante la constatarea circumstanţelor ce urmează a fi stabilite pentru lămurirea cauzelor procesuale, cu implicaţii majore tehnice şi financiare. Totodată, în prezent apar noi forme de expertize criminalistice, medico-legale, psihiatrice etc. Progresul ştiinţei contemporane determină şi evoluţia metodelor de cercetare şi investigare, precum şi a metodelor de soluţionare a problematicilor expertizelor de natură tehnică.

Prin urmare, se consideră ca fiind actual şi deosebit de important ca juriştii practicieni să fie familiarizaţi cu natura diferitelor genuri de expertiză, cu particularităţile dispunerii expertizelor judiciare, precum şi cu alte chestiuni ce ţin de expertiza judiciară.

Sperăm că această lucrare, perfectibilă prin însăşi natura tematicii, fiind un demers modest şi cu siguranţă specific activităţii de expertiză judiciară şi extrajudiciară, îşi va aduce modesta contribuţie pentru ceea ce ne dorim să fie o îmbunătăţire continuă a calităţii activităţilor de expertiză. Lucrarea se bazează demonstrativ pe un domeniu tehnic important din punct de vedere economic, cum este acela al metalurgiei şi  tehnologiilor metalurgice. Ea se doreşte a fi un instrument de lucru, iar prin conţinutul său oferă posibilitatea cunoaşterii, instruirii, înţelegerii şi aprofundării problematicilor referitoare la domeniul expertizei.

Prin precizările pe care le face şi modul de prezentare, lucrarea se doreşte a veni nu numai în sprijinul experţilor tehnici, a studenţilor facultăţilor cu profil juridic, ci şi al tuturor celor interesaţi de particularităţile existente în această specializare ce, evident, implică o dublă şi avansată cunoaştere tehnică şi juridică a unui domeniu de strictă actualitate.