APLICAREA LEGII CIVILE IN TIMP (conform Noului Cod civil)

În cadrul Titlului preliminar din Noul Cod civil (Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în 2011  ca urmare a modificărilor şi completărilor intervenite prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 ), Capitolul II reglementează „Aplicarea legii civile”, după cum urmează:

- art. 6 NCC reglementează aplicarea în timp a legii civile;

- art. 7 NCC reglementează teritorialitatea legii civile;

- art. 8 NCC reglementează extrateritorialitatea legii civile.

 

Naşterea, modificarea sau stingerea oricărui raport juridic se încadrează în timp şi spaţiu. Din punct de vedere al timpului, legile se succed, iar din punct de vedere al spaţiului, coexistă. Între legi şi diverse situaţii juridice există raporturi de concomitenţă sau anterioritate, în ceea ce priveşte vectorul timp şi raporturi interne ori externe, dacă ne raportăm la spaţiu. Cunoaşterea şi delimitarea acţiunii dreptului pe aceste coordonate prezintă importanţă în procesul de aplicare a dreptului, pentru o corectă şi justă încadrare în lege a situaţiilor juridice. Totodată, legile civile determină categoriile de subiecte la care se aplică. 

 

Astfel, legea civilă acţionează sub trei aspecte:

- un anumit interval de timp, ceea ce se numeşte aplicarea legii civile în timp; 

- pe un anumit teritoriu, adică aplicarea legii civile în spaţiu;

- cu privire la anumiţi destinatari, adică aplicarea legii civile asupra persoanelor.

 

Aplicarea legii civile în timp. Într-o accepţiune restrânsă timpul juridic se rezumă numai la raporturile legii cu prezentul, cu trecutul şi cu viitorul, însă, nu în abstract, ci în considerarea situaţiilor juridice pe care este chemată să le guverneze. În acest context, legea nouă:

- produce în mod normal efecte imediate, operând ca atare în prezent;

- poate lăsa să supravieţuiască legea veche, autorizând astfel incidenţa ei cu efecte ultraactive.

 

Prin raportarea la o anumită lege, distingem următoarele categorii:

 

- faptele din trecut, anterioare intrării în vigoare a legii noi („facta praeterita”); pentru faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situaţii juridice, realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, cât şi efectele produse de acea situaţie juridică înainte de acest moment poate fi aplicată numai legea veche, adică legea în vigoare la data producerii faptei respective ori efectelor ei, întrucât, dacă s-ar aplica o lege ulterioară ar însemna să i se atribuie efect retroactiv;

 

- faptele care se desfăşoară în prezent, sub imperiul legii noi („facta pendentia”); pentru situaţiile juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii, legiuitorul poate opta între aplicarea legii noi şi ultraactivitatea (supravieţuirea) legii vechi; dacă însă elementele ce alcătuiesc constituirea sau, după caz, modificarea ori stingerea au individualitate proprie, atunci pentru fiecare element se aplică legea în vigoare la momentul la care acesta s-a produs;

 

- faptele viitoare („facta futura”) sunt situaţiile juridice care se vor naşte, modifica sau stinge după intrarea în vigoare a legii noi, precum şi efectele viitoare ale situaţiilor juridice trecute; în aceste cazuri se va aplica legea nouă, afară de cazul în care legiuitorul optează pentru supravieţuirea legii vechi.

 

Trebuie să pornim de la faptul că, în timp, legile civile se aplică pe perioada cuprinsă între data intrării în vigoare şi data ieşirii din vigoare.  

 

Conform art. 78 din Constituţia României, revizuită în anul 2003, legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei . Noul Cod civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011 .

 

În principiu, ieşirea din vigoare a legii civile se produce prin abrogarea ei. Cum le arată şi denumirea, legile abrogative nu fac altceva decât să abroge, să scoată din vigoare o lege anterioară, fără a conţine vreo altă reglementare a raporturilor juridice reglementate de legea anterioară. Unele aspecte particulare prezintă legile tranzitorii (sau dispoziţii tranzitorii în cuprinsul unei legi) care reglementează aplicabilitatea legilor noi în corelaţie cu cele vechi, abrogate. 

  

© 2012, Eduard Dragomir

 

Articolul de faţă este un extras din ediţia 2012 a lucrării:

 

DREPT CIVIL. Sinteze pentru pregatirea examenelor de admitere si definitivare in profesia de AVOCAT,

 

Autori: Eduard Dragomir, Roxana Paliţă. 

 

Pentru o tratare pe larg a subiectului "Aplicabilitatea legii civile in timp" a se consulta cartea in format tipărit!