Home › Editura Hamangiu › Drept Civil › Drept civil. Partea generala. Persoanele. Editia a 2-a | Carte de: Carmen Tamara Ungureanu
Drept civil. Partea generala. Persoanele. Editia a 2-a | Carte de: Carmen Tamara Ungureanu
Code:978-606-678-587-7
|
Rating:
Descriere
EXTRAS:
Dreptul civil poate fi definit ca fiind acea ramură a dreptului privat care reglementează raporturile patrimoniale şi personal nepatrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice, aflate într-o poziţie de egalitate juridică.
Din definiţia dreptului civil rezultă care este obiectul dreptului civil, care sunt subiectele şi care este metoda lui de reglementare.
Prin obiect al unei ramuri de drept se înţelege acel complex de raporturi sociale care sunt reglementate de regulile de drept ce aparţin ramurii respective. Obiectul ramurii dreptului civil îl constituie acele raporturi sociale de natură patrimonială şi personal nepatrimonială care se stabilesc între persoanele fizice şi persoanele juridice (art. 2 C. civ.)[1] .
Raporturile patrimoniale sunt acelea care au un conţinut economic, evaluabil în bani (de exemplu, raporturile care se nasc dintr-un contract de vânzare).
Raporturile personale nepatrimoniale sunt acelea al căror conţinut nu poate fi evaluat în bani (de exemplu, raporturile care privesc viaţa privată a unei persoane: dreptul la nume, la domiciliu, la reputaţie).
Persoana fizică reprezintă omul, privit individual, ca titular de drepturi şi obligaţii civile [art. 25 alin. (2) C. civ.].
Persoana juridică reprezintă orice formă de organizare, care odată ce îndeplineşte condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi obligaţii civile [art. 25 alin. (3) C. civ.].
Drept civil. Partea generala. Persoanele. Editia a 2-a
Autor (i)::
Carmen Tamara Ungureanu
Publicat de:
Editura Hamangiu
Data aparitiei:
10 Mai 2013
Formatul:
Carte in format tiparit
Numar de pagini:
496
5by Admin 2013, 14 May 2013
Drept civil. Partea generala. Persoanele. Editia a 2-a | Carte de: Carmen Tamara Ungureanu
Fata de editia anterioara, lucrarea cuprinde un numar de 263 de grile cu maxim doua variante de raspuns, care se adreseaza in primul rand studentilor care se pregatesc pentru examenele de an si de licenta, dar si tuturor celor care doresc sa sustina examenul de admitere sau de definitivat in profesiile juridice.
Linia comuna a intregii serii de comentarii o reprezinta abordarea practica a subiectelor; toate aceste lucrari sunt gandite spre a servi ca instrumente de lucru pentru judecatori, avocati, notari, consilieri juridici, registratori de carte funciara si celelalte categorii de practicieni ai dreptului.
Sub semnatura bine cunoscuta a profesului Corneliu Birsan, prezenta lucrare analizeaza detaliat regimul juridic al bunurilor in conformitate cu dispozitiile cuprinse in Cartea a III-a din Noul Cod civil, intrat in vigoare inca de la 1 octombrie 2011.
In succesiunea indicata de Codul civil, sunt tratate toate aspectele importante privind drepturile reale: notiune si clasificare, delimitarea fata de drepturile de creanta, dobandirea drepturilor reale, regimul juridic al proprietatii private si cel al proprietatii publice, modalitatile juridice si apararea dreptului de proprietate, superficia, uzufructul, uzul si abitatia, servitutile, posesia si publicitatea drepturilor reale.
Pentru a sublinia continuitatea, dar si pentru a sesiza mai usor elementele de noutate, prezentarea tuturor institutiilor este realizata prin compararea dispozitiilor anterioare cu cele ale noului cod, iar comentariile si opiniile autorului sunt insotite de numeroase trimiteri la literatura de specialitate si la solutii din jurisprudenta nationala si a Curtii Europene a Drepturilor Omului.
După Cursul de drept civil. Partea generală, aflat deja la a doua ediție în mai puțin de un an, Profesorul Gabriel Boroi și colaboratorii săi continuă analiza instituțiilor din noul Cod civil cu acest Curs de drept civil. Drepturile reale principale.
Gândindu-se în special la studenții care iau prima dată contact cu această materie, precum și la absolvenții care se pregătesc pentru examenele de admitere și definitivat în profesiile juridice, autorii au elaborat o lucrare sintetică și explicită, care prezintă informația necesară într-un mod clar și accesibil.
Pe lângă explicaţiile teoretice şi prezentarea soluţiilor din practica judiciară, au fost elaborate întrebări sub formă de teste grilă, necesare atât pentru facilitarea înţelegerii noţiunilor de bază, cât şi pentru pregătirea examenelor sau concursurilor.
Volumul cuprinde o analiza detaliata a institutiei antecontractelor de vanzare-cumparare din perspectiva noului Cod civil aplicabil de la 1 octombrie 2011. Daca pana in prezent antecontractele de vanzare-cumparare erau doar rezultatul jurisprudentei si al opiniilor si studiilor doctrinare, odata cu intrarea in vigoare a noului Cod civil, aceste contracte si-au gasit atat de necesara consacrare legislativa.
Demersul stiintific se bazeaza, in primul rand, pe noile texte legislative, pe doctrina juridica in materie si aduce in atentia cititorilor mai ales decizii din jurisprudenta franceza, in care institutia antecontractelor are o traditie indelungata, fiind profund si amplu analizata.
Sunt tratate in cuprinsul lucrarii dreptul conventional de preemptiune, promisiunea unilaterala de vanzare-cumparare alaturi de varianta sa mult mai energica, pactul de optiune in vederea vanzarii, precum si promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare, abordarea acestora avand un pronuntat caracter practic, iar noile prevederi legislative in materie fiind analizate in detaliu.
Culegerea de fata cuprinde spete din domeniul publicitatii imobiliare, majoritatea nepublicate pana in prezent, solutionate de instantele judecatoresti din intreaga tara si relevante sub aspectul diversitatii problemelor de drept ridicate. Hotararile judecatoresti se succed in mod corespunzator dispozitiilor legale incidente, fiind grupate in functie de principiile cartilor funciare, tipul inscrierilor, actiunile de carte funciara si procedura de inscriere, astfel incat persoana interesata va putea identifica in mod facil problema de drept cautata.
De asemenea, parcurgerea continutului se realizeaza cu usurinta, indicandu-se pe scurt obiectul cazului analizat si incadrarea sa juridica, dupa care urmeaza speta propriu-zisa, care pastreaza elemente esentiale si suficiente pentru ca cititorul sa poata realiza propriul rationament si sa poata verifica prin filtrul propriei gandiri legalitatea si temeinicia solutiei adoptate. In final, autorul a inteles sa prezinte punctul sau de vedere cu privire la fiecare hotarare judecatoreasca, in cadrul unor note aprobative sau critice, dupa caz, subliniind, totodata, solutia justificata in raport de dispozitiile actuale in vigoare, cuprinse in noul Cod civil si Legea nr. 7/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv cele aduse prin Legea nr. 133/2012 si Legea nr. 219/2012.
Prezenta lucrare propune nu numai o tratare abstracta a persoanelor juridice, ci reprezinta si o incercare, de un real folos practic, de a delimita persoanele juridice ca subiecte de drept de toate celelalte entitati fara personalitate juridica existente in dreptul nostru, mai ales in conditiile in care infiintarea haotica a persoanelor juridice de drept public creeaza serioase dificultati practice (spre exemplu, o agentie sau o directie poate avea personalitate juridica sau nu, in functie de prevederile actului de infiintare).
S-a urmarit, de asemenea, sesizarea lacunelor legislative generate de aplicarea Codului civil in vigoare ca norma generala in aceasta materie, in conditiile in care majoritatea normelor speciale ce reglementeaza functionarea diverselor categorii de persoane juridice sunt incomplete, precum si prezentarea unor solutii jurisprudentiale si formularea de propuneri de lege ferenda, in contextul in care societatile comerciale, asociatiile si fundatiile sunt singurele categorii de persoane juridice ce beneficiaza de o reglementare completa si complexa.
Dreptul persoanelor este important nu numai pentru ca guverneaza si protejeaza omul, dar si pentru ca este implicat in toate celelalte ramuri ale dreptului: persoana este „inima” tuturor activitatilor juridice. Nu intamplator – dupa modelul lui Justinian – codurile moderne se deschid cu Dreptul persoanelor.
Prin acest curs universitar este prezentata materia persoanelor din perspectiva noului Cod civil, astfel cum a intrat in vigoare de la 1 octombrie 2011. Se are in vedere corpul uman (inclusiv prelevarea si transplantul de organe), drepturile personalitatii, inclusiv mult invocatul drept la respectarea vietii private, capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu, identificarea si ocrotirea persoanei fizice, precum si persoana juridica.
Ovidiu Ungureanu este profesor universitar, fost decan al Facultatii de Drept – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, iar Cornelia Munteanu este lector universitar la aceeasi facultate.
Lucrarea de faţă este în realitate primul manual pertinent care ofera o analiza de ansamblu a principalelor institutii ale dreptului civil, in lumina noii reglementari - Codul civil din 2009. Publicarea unei carti de asemenea amploare, intr-un timp atat de scurt de la intrarea in vigoare a noului Cod civil, poate fi un gest riscant, insa, cu siguranta, necesar. Riscant, pentru ca noul Cod „ascunde”, probabil, in formularile lui, si unele „capcane”, ce nu vor putea fi descoperite decat in timp, pe masura aplicarii in practica a institutiilor sale; necesar pentru ca numai explicitarea si interpretarea de catre doctrina a noilor reglementari ajuta la intelegerea lor corecta si poate duce la crearea unei jurisprudente unitare.
Cartea este adresata in primul rand studentilor si absolventilor care se pregatesc pentru examenele de admitere sau definitivat in profesiile juridice. Insa, confruntati cu noutatile si schimbarile pe care noul Cod le aduce in societatea romaneasca, chiar si cei mai experimentati juristi se vor intoarce la cartile si cursurile universitare. Asa incat, aceasta carte le va fi, in egala masura, utila magistratilor, avocatilor si juristilor, in general.
Acordul de voinţe realizat cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege transformă simpla înţelegere dintre persoane în forma sa calificată, contractul.
Momentul încheierii contractului corespunde momentului realizării acordului de voinţe. Acesta este important deoarece marchează transformarea simplului acord de voinţe din stadiu psihologic în forma sa juridică, producatoare de obligaţii.
Momentul acordului de voinţe marchează astfel, momentul naşterii (existenţei) contractului.
Din momentul încheierii sale, contractul produce efecte juridice. Astfel, din acest moment, simplul angajament devine obligaţie, relaţia socială devine raport juridic, iar persoanele capătă calitatea de părţi contractante etc.
Momentul încheierii contractului este esenţial şi pentru definirea altor instituţii civile cu incidenţă contractuală, precum: nulitatea, ineficacitatea, legea aplicabilă (tempus regit actum) etc.
În consecinţă, încheierea contractului este un element de referinţă al construcţiei juridice.
(1) Cel care a adoptat norma civilă este competent să facă şi interpretarea ei oficială.
(2) Norma interpretativă produce efecte numai pentru viitor.
(3) Interpretarea legii de către instanţă se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecăţii.
Reglementarea anterioară: art. 4 C. civ. 1864
Legislaţie conexă: art. 69 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (republicată în M. Of. nr. 260 din 21 aprilie 2010).
Art. 10. Interzicerea analogiei. Legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd sanc - ţiuni civile se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Art. 11. Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri. Nu se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri. Reglementarea anterioară: art. 5 C. civ. 1864
5. Noul Cod civil trimite la reglementările dreptului Uniunii Europene. Va fi incident, aşadar, „Roma II” – Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale.
„Prejudiciul” reprezintă, în optica Regulamentului, orice consecinţă rezultată dintr-o faptă ilicită, din îmbogăţirea fără justă cauză, din gestiunea de afaceri şi din culpa in contrahendo.
Norma generală este cuprinsă în art. 4 alin. (1) din Regulament: obligaţiile extracontractuale care decurg din fapte ilicite se supun legii ţării pe al cărui teritoriu s-a produs prejudiciul, indiferent în ce ţară a avut loc faptul ilicit care l-a generat şi indiferent de ţara sau ţările în care se manifestă urmările indirecte ale faptului respectiv.
Există şi situaţii de excepţie, când nu funcţionează norma generală. Dacă persoanele implicate au reşedinţa obişnuită în aceeaşi ţară, la momentul producerii pagubei, se aplică legea acelei ţări. De asemenea, dacă din toate circumstanţele cazului, reiese în mod clar că fapta ilicită are, în mod vădit, o legătură mai strânsă cu altă ţară decât cele anterior menţionate, va intra în acţiune legea acelei ţări. Exemplificativ, se arată că o legătură vădit mai strânsă poate să se întemeieze pe o relaţie preexistentă între părţi (de pildă, un contract care se află în legătură strânsă cu fapta ilicită). Pentru persoanele juridice, Regulamentul califică „reşedinţa obiş- nuită” ca fiind sediul administrativ central; dacă faptul păgubitor sau prejudiciul au loc în cadrul activităţii unei sucursale, agenţii sau altei unităţi, reşedinţa obişnuită va fi acolo unde se găsesc sucursala, agenţia, unitatea în cauză. Pentru activitatea desfăşurată de persoanele fizice, în timpul programului de lucru, reşedinţa obiş- nuită este la locul unde aceasta îşi desfăşoară activitatea profesională (art. 23)