Tratat de dreptul muncii [Legislatie. Doctrina. Jurisprudenta] | Carte de: Alexandru Ticlea
Code:978-606-673-094-5
|
Rating:
Descriere
EXTRAS:
5. Autonomia dreptului muncii. Negându-se opinia tradiţională şi temeinic justificată privind existenţa dreptului muncii ca ramură autonomă a sistemului dreptului, se susţine incomprehensibil, ambiguu şi cu expresii contradictorii, „inextricabile” şi citate ce susţin contrariul, că dreptul muncii „nu este şi nu poate fi autonom, ci dependent de dreptul civil”.
În continuare, totuşi, se acceptă că dreptul muncii este un „drept special”, ce derogă de la dreptul civil.
Cu certitudine, dreptul muncii este o ramură distinctă de drept, şi nu o parte a dreptului civil; este o componentă a dreptului privat, ca şi dreptul civil, care prezintă calitatea de drept comun. Autonomia sa, rezultă din aceea că:
- obiectul său de reglementare este propriu, fiind constituit din raporturile individuale şi colective de muncă, precum şi din raporturile conexe lor; - este guvernat de principii specifice6 ; - metoda de reglementare este proprie; ea rezidă, în primul rând, în existenţa unor izvoare de drept speciale, care fie, dau expresie prerogativelor angajatorului (de pildă, regulamentul de organizare şi funcţionare, regulamentul intern, instrucţiunile referitoare la securitatea şi sănă- tatea în muncă), fie sunt rezultatul negocierii colective (contractele şi acordurile colective de muncă). În al doilea rând, ceea ce este extrem de important, spre deosebire de dreptul civil, care este o „ramură de drept intern propriu-zis”7 , dreptul muncii încorporează şi norme de internaţional şi european al muncii
Prezentul volum reprezinta o continuare a studiului de jurisprudenta in materia daunelor morale, cuprins in culegerea Daunele morale in litigii civile, penale si de proprietate intelectuala si contine o selectie reprezentativa a celor mai recente solutii pronuntate de instantele judecatoresti din intreaga tara in litigiile de munca si asigurari sociale, comerciale si de contencios administrativ.
Editia de fata cuprinde textul la zi al Codului muncii, republicat, cu modificarile aduse prin Legea privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, varianta finala, promulgata, precum si cateva legi uzuale, cea mai importanta fiind Legea nr. 62/2011 a dialogului social, actualizata, cu modificarile aduse prin aceeasi lege pentru degrevarea instantelor judecatoresti, in vigoare de la 15 februarie 2013.
Am inclus in aceasta editie si ultimele 2 recursuri in interesul legii privitoare la momentul de la care incepe sa curga termenul pentru aplicarea sanctiunii disciplinare, precum si la instanta competenta teritorial in solutionarea conflictelor de munca in cazul actiunilor promovate in numele membrilor de sindicat.
De asemenea, contine modelul-cadru privind contractul individual de munca, precum si H.G. nr. 1260/2011 privind sectoarele de activitate.
1. Munca este o trăsătură esenţială a activităţii umane, omul fiind singura fiinţă care depune efort, în mod conştient, în vederea obţinerii unor foloase. În acelaşi timp, munca reprezintă o condiţie a traiului, deoarece fără a presta muncă nu se pot obţine bunurile necesare vieţii. De cele mai multe ori, munca depusă reprezintă şi o măsură a bunăstării indivizilor. Munca constituie pentru econo mişti factor de producţie, o activitate prin care oamenii utilizează aptitudinile lor, fizice şi intelectuale, în scopul obţinerii de bunuri şi beneficii.
2. Dezvoltarea societăţii umane a determinat normativizarea relaţiilor de muncă. Dacă la începutul organizării societăţii uma ne prestarea muncii se făcea în folos propriu, pe parcursul evo luţiei structurilor etatice munca sa prestat şi în folosul altor in divizi. Ulterior, cei care beneficiau de pe urma muncii altora au abuzat de drepturile lor, munca devenind pentru o mare parte a membrilor societăţii muncă silnică
Capitolul II. Executarea contractului individual de muncă
Art. 37. [Principiul negocierii]
Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă.
Art. 38. [Interdicţia renunţării la drepturile recunoscute salariaţilor prin lege]
Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recu - noscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Notă: A se vedea Convenţia OIM nr. 95/1949 privind protecţia salariatului, ratifi cată de România prin Decretul nr. 284/1973 (B. Of. nr. 81 din 6 iunie 1973): „Art. 6. Se interzice celui care angajează să restrângă în orice fel libertatea lucră to rului de a dispune după voia sa de propriul salariu”
Art. 15. (1) De la data deschiderii cărţilor funciare din oficiu, registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni, cărţile funciare şi orice alte evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară se vor înlocui, pentru sectoarele cadas - trale respective, cu planul cadastral şi noile cărţi funciare. Vechile evidenţe se păstrează în arhiva biroului teritorial şi pot fi consultate pentru istoric. Identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri şi alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului şi deschiderii noilor cărţi funciare îşi pierd valabilitatea.
(2) Sarcinile care sunt stinse prin împlinirea termenului sau din orice alt motiv nu vor mai fi înscrise în cărţile funciare, iar dacă s-au înscris, acestea vor fi radiate la cererea proprietarului imobilului, a oricărei persoane inte - resate sau din oficiu.
(3) În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară ca urmare a finaliză - rii lucrărilor de înregistrare sistematică pe unitatea administrativ-teritorială respectivă, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară. Dovada delimitării unui imobil faţă de alte imobile se face numai cu extrasul din planul cadastral.
1. Ediţia de faţă cuprinde textul la zi al Codului muncii, inclusiv cu recentele modificări aduse prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013).
2. Pentru a fi mai uşor de urmărit, textele din Cod, modificate sau abrogate prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti sunt evidenţiate printr-o linie verticală, la margine de rând. De asemenea, pentru ca cititorii să poată vedea în ce constau efectiv modificările aduse, versiunea textelor din Cod anterioară este redată în note de subsol, cu caractere italice.
Prezenta lucrare are drept obiectiv analizarea unuia dintre cele mai interesante sisteme de reglementare a diferendelor in cadrul organizatiilor internationale, respectiv sistemul de solutionare al Organizatiei Mondiale a Comertului.
Continuatoare a GATT, Organizatia Mondiala a Comertului are in prezent peste 150 de membri, reprezentand o organizatie globala. Alaturi de extinsa acoperire geografica, OMC are si o complexa competenta materiala, in special in domenii cu influenta asupra comertului international cu bunuri, dar si in materii precum serviciile sau proprietatea intelectuala.
Un sistem solid de reglementare a diferendelor intre membri reprezinta un element central al unei astfel de organizatii internationale.
Relevanta sistemului respectiv rezulta chiar din documentul sau central, Memorandumul de Intelegere privind reglementarea diferendelor, care indica faptul ca obiectul sau este un element esential pentru asigurarea securitatii si predictibilitatii intregului sistem comercial multilateral. Sistemul de solutionare a diferendelor din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului este unul complex, pe masura importantei subiectelor urmarite.
Astfel, solutionarea diferendelor in cadrul Organizatiei se afla intr-o permanenta adaptare la necesitatile sistemului si utilizatorilor sai, iar jurisprudenta in materie este impresionanta. Pe acest fond, particularitatile sistemului de reglementare in fazele precontencioasa, contencioasa si de executare sunt atent urmarite in lucrare.
De asemenea, avand in vedere faptul ca Uniunea Europeana este un membru al Organizatiei Mondiale a Comertului si ca participa in numele tuturor statelor sale in cadrul diferendelor privind comertul cu bunuri, un capitol este dedicat implicarii Uniunii in acest sistem de solutionare. Analiza reglementarii diferendelor prezinta un caracter practic, orientat spre aplicare.
Prin urmare, prezenta lucrare poate reprezenta un instrument util pentru cei interesati in practica Organizatiei Mondiale a Comertului.
In acelasi timp anumite rezultate ale cercetarii au scopul de a pune intr-o noua lumina elementele care constituie actualul sistem comercial multilateral.
Aceasta veritabila lucrare stiintifica de drept al muncii este oricand binevenita, servind ca un pretios instrument informativ in acest domeniu, pentru specialisti teoreticieni - cercetatori, cadre didactice etc. - si practicieni - consilieri juridici, avocati, judecatori, personal din compartimentele de resurse umane si nu numai pentru ei.
Lucrarea "Tratat teoretic si practic de drept al muncii" constituie cea mai importanta opera a prestigiosului autor prof. univ. dr. Ion Traian Stefanescu.
Intr-o lume care a fost si este dintotdeauna a muncii, analiza reglementarilor legale in acest domeniu este esentiala. Si aceasta cu atat mai mult cu cat, pe plan intern, cat si la nivelul Uniunii Europene si al Organizatiei Internationale a Muncii se produc schimbari calitative care au ca efect nu numai demolarea partiala a unor norme din trecut, ci si aparitia unor concepte teoretice si a unor institutii juridice noi.
Este greu de afirmat categoric ca dreptul muncii reprezinta cea mai dinamica ramura a dreptului, dar, fara indoiala, in mod frecvent, legislatia muncii este marcata de transformari rapide, incorporand atat vointa statala, cat si pe cea a partenerilor sociali.
Modificarile substantiale ale legislatiei muncii care au intervenit in anul 2011 – extrem de controversate – se afla in plin proces de confruntare cu practica sociala, de sedimentare critica, de formulare a unor propuneri de lege ferenda.
Tinand seama de aceste realitati, de procesul remodelarii legislatiei muncii, o lucrare stiintifica, teoretica si practica, de drept al muncii, este oricand binevenita si real utila pentru specialisti, si nu numai pentru ei.
Noua ediţie a lucrării de faţă a fost determinată, în principal, de epuizarea tirajului primei ediţii.
Profitând de această ocazie, lucrarea a fost completată, avându-se în vedere dispoziţiile legale referitoare la funcţionarii publici, inclusiv la cei cu statut special, la militari, precum şi la alte categorii de personal – judecători şi procurori, personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, de specialitate criminalistică şi din serviciile de probaţiune.
Chiar dacă în cazul funcţionarilor publici şi al celorlalte categorii de personal menţionate, legiuitorul utilizează, cu precădere, terminologia de eliberare sau destituire din funcţie, vom constata, că potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, aceşti termeni sunt sinonimi cu cel de concediere – act unilateral al angajatorului de încetare a raporturilor juridice de muncă (de serviciu). Este şi motivul pentru care prezenta lucrare se intitulează, la fel ca prima ediţie: Concedierea.
La elaborarea ei s-au avut în vedere şi modificarea art. 61 lit. h) din Codul muncii prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi completarea art. 251 alin. (4) din acelaşi act normativ prin Legea nr. 77/2014 în sensul că în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să fie asistat, la cererea sa, nu numai de către un reprezentat al sindicatului al cărui membru este, ci şi de către un avocat.
Încă o precizare se impune chiar de la început: Potrivit art. 278 alin. (2) din Codul muncii, prevederile sale „se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective”.
Prezenta ediţie cuprinde şi alte speţe din practica judiciară privind, în special, personalul din autorităţile şi instituţiile publice. 1 octombrie 2014