Fenomenul spălării banilor, din punct de vedere juridic, este foarte puţin cercetat în ştiinţa penală românească.
Aceasta carte vine să acopere golul din acest domeniu şi, fără să îşi asume rolul de pionierat, identifică elementele de bază ale fenomenului spălării banilor, instituţiile implicate în combaterea acestuia, rolul procurorului în faza de prevenire a acestuia, importanţa cooperării internaţionale.
Se urmăreşte evoluţia legislaţiei naţionale raportată la evoluţia legislaţiei internaţionale şi comunitare şi la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, punându-se accent pe interpretarea legislaţiei în practica judiciară referitoare la sancţionarea autonomă a infracţiunii de spălare a banilor şi la confiscarea extinsă ca mijloc de aplicare a principiului potrivit căruia criminalitatea nu aduce venituri.
Lucrarea este axată mai mult pe aspecte practice, de investigare a infracţiunii de spălare a banilor din punct de vedere al procurorului, stăpânul absolut al fazei de urmărire penală, iar în baza acesteia pot fi create noi posibilităţi pentru aplicarea şi folosirea reală a datelor ştiinţifice, în scopul eficientizării metodelor folosite de autorităţi.