Importanta sociala a cabalinelor este evidenta. Din cele mai vechi tipuri, calul a jucat un rol imens in viata tuturor popoarelor.
Domesticirea acestuia este considerata una dintre primele mari realizari ale omenirii. Dupa domesticire, cresterea si exploatarea calului devine una dintre indeletnicirile de baza ale omului, asa incat ajunge sa participe intr-o masura din ce in ce mai mare la dezvoltarea social-istorica a tuturor popoarelor. Un factor important pentru dezvoltarea societatii omenesti la constituit utilizarea calului ca mijloc de transport. Daca la inceput folosirea calului si cresterea acestuia erau legate de modul de viata nomad al unor triburi, de nevoile de aparare si de lupte intre vechile triburi si popoare, cu timpul a devenit o necesitate econoica atat in agricultura cat si in transporturi. Cu ajutorul lui au fost scurtate distantele, s-a grabit si s-a facilitat contactul si schimburile economice si spirituale intre diferite popoare.
De cal sunt legate cele mai variate activitati ale omului, care au generat schimburi materiale si spirituale. Marturie stau in acest sensscrierile din vechime, precum si bogatul folclor creat in jurul calului. Se poate spune, fara exagerari, intr-o exprimare mai libera, ca omului a ajuns in secolul XX purtat de cal.
În funcţie de etapele istorico-sociale parcurse de omenire, importanţa economică a creşterii bovinelor relevă interrelaţii evolutiv diferite, pe de o parte determinate de gen, specie şi de condiţiile geoclimatice în care acestea s-au format, iar pe de altă parte, de interesul şi cerinţele omului. Având în vedere tocmai zona de formare, de răspândire şi de creştere a bubalinelor, importanţa lor zooeconomică trebuie interpretată prin ea însăşi şi nu printr-o continuă comparaţie cu celelalte genuri sau specii ce aparţin subfamiliei Bovinae, aşa cum de fapt procedează majoritatea celor care s-au preocupat şi au scris despre acest gen. Desigur, punând problema competitivităţii, taurinele întrunesc numeroase calităţi superioare bubalinelor, însă în toate cazurile, avantajele trebuiesc interpretate prin prisma eficienţei tehnico-economice raportate la particularităţile biologice de adaptabilitate la diverse condiţii de creştere şi exploatare, în unele zone bubalinele dovedindu-se mai economice sau chiar de neînlocuit.
Alături de exploatarea suinelor (porcilor) şi taurinelor, oamenii care lucrează în cadrul sectoarelor cu profil de exploatare a cabalinelor (cailor) sunt cei mai expuşi la accidente. Din această cauză, mai mult ca la alte specii de animale domestice, trebuie cunoscute principalele reguli privind evitarea accidentelor şi a bolilor profesionale specifice, precum şi modalităţile de apropiere de animale şi de imobilizare a acestora. In acest context, lucrarea se faţă este deosebita de valoroasă şi de o adevărată utilitate practică.
În creşterea şi exploatarea taurinelor pentru producţia de lapte trebuie să avem în vedere pe de o parte tendinţele actuale cu privire la nivelul performanţelor individuale medii de producţie ale speciei, iar pe de altă parte, a orientărilor ce vizează volumul producţiilor de lapte marfă totală şi a calităţii acesteia în funcţie de destinaţie şi mod de valorificare, în toate cazurile în inter-relaţie cu celelalte specii care asigură fondul mondial al producţiei de lapte. în acest context, remarcăm evoluţia producţiei totale de lapte realizată în medie anual pe locuitor, care în ultimii 30-35 ani a scăzut cu 12,37%, în condiţiile în care producţia mondială de lapte a crescut în acelaşi interval de timp cu 23,91%, raport care însă a fost influenţat nemijlocit de marele decalaj de creştere în timp a populaţiei umane. În acelaşi timp, în funcţie de principalele componente ale laptelui şi mai ales al nivelului producţiilor individuale, preferinţele sunt îndreptate în zonele geografice temperate spre taurine, iar în cele calde şi umede spre bubaline, bovinele întrunind principalele specii crescute şi exploatate pentru producţia de lapte. De remarcat progresele tehnico-ştiinţifice realizate mai ales în ultimii 50 ani, care au condus la ameliorarea şi specializarea raselor pe direcţii de producţie, la optimizarea tehnologiilor de creştere şi exploatare, realizări concretizate în performanţe de producţie individuale ridicate, care în majoritatea ţărilor cu economie dezvoltată depăşeşte 6000 kg lapte, cu conţinut în medie de peste 4% grăsime şi de 3,3% proteină, unde producţiile medii individuale pe exploataţii variază între 7-14 mii kg lapte, recordul producţiei individuale de lapte depăşind 30 mii kg/lactaţie.
Prin conţinut tematic, prin soluţiile tehnologice de creştere şi exploatare a taurinelor pe direcţii de producţie şi de valorificarea acestora, dorim şi sperăm ca lucrarea să constituie un sprijin real şi util pentru toţi cei ce iubesc, cresc sau doresc să crească oricare specie din subfamilia Bovinae (îndeosebi a taurinelor), pentru cei care prin produsele ce le obţin contribuie la bunăstarea şi prosperitatea societăţii în care trăim (Autorii).
In sinteza, lucrarea de faţă prezintă o documentată şi pragmatică tematică privind managementul tehnic: sisteme, tehnologii, metode şi procedee de obţinere a unei cantităţi de lapte cât mai mare, de clitate superioară şi ecoomică.
De asemenea, în lucrare sunt cuprinse date interesante privind: tratarea primară, recepţia, colectarea şi transportul laptelui. Se prezintă proprietăţile senzoriale, fizico-chimice şi microbiiologice normale ale laptelui, defectele, falsificările şi contaminarea laptelui, managementul obţinerii laptelui de calitate superioară prin sisteme moderne. Astfel, producătorii vor furniza lapte cât mai mult, de calitate, iar procesatorii vor obţine produse lactate mai multe şi de calitate superioară.