L. Stanciulescu, V. Nemes: Dreptul contractelor civile si comerciale In reglementarea noului Cod civil

MOMENTAN, ACEASTA CARTE NU ESTE IN STOC!

Legea privind procedura insolventei si 9 legi uzuale [Actualizare: 26 aprilie 2013] prezinta cadrul legislativ actual cu privire la procedurile de insolventa, practicienii in insolventa, buletinul procedurilor de insolventa, concordatul preventiv si mandatul ad-hoc.

Noile reglementari relaxeaza regulile de acces in profesie si, in acelasi timp, aduc completari la nivelul atributiilor practicianului in insolventa. Legislatia privind profesia de practician in insolventa a fost modificata si prin Hotararea UNPIR nr. 1/2012. Uniunea isi exercita autoritatea pe intregul teritoriu al Romaniei si poate constitui filiale cu personalitate juridica in municipiul Bucuresti si in resedintele de judet.

In exercitarea dreptului de autoreglementare, prevazut la art. 48 din O.U.G., statutul, regulamentele, codul de etica al profesiei si procedura disciplinara se adopta prin hotarari ale Congresului Uniunii, iar instructiunile si normele interne, prin decizii ale Consiliului national de conducere si ale Adunarii reprezentantilor permanenti ai UNPIR.

Legislatia privind profesia de practician in insolventa a mai fost modificata si prin Hotararea UNPIR nr. 3/2012, care aduce modificari la nivelul taxelor si cotizatiilor, precum si la nivelul taxelor pentru operatiunile legate de Registrul formelor de organizare.

EXTRAS:

Dreptul civil poate fi definit ca fiind acea ramură a dreptului privat care reglementează raporturile patrimoniale şi personal nepatrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice, aflate într-o poziţie de egalitate juridică.

Din definiţia dreptului civil rezultă care este obiectul dreptului civil, care sunt subiectele şi care este metoda lui de reglementare.

Prin obiect al unei ramuri de drept se înţelege acel complex de raporturi sociale care sunt reglementate de regulile de drept ce aparţin ramurii respective. Obiectul ramurii dreptului civil îl constituie acele raporturi sociale de natură patrimonială şi personal nepatrimonială care se stabilesc între persoanele fizice şi persoanele juridice (art. 2 C. civ.)[1] .

Raporturile patrimoniale sunt acelea care au un conţinut economic, evaluabil în bani (de exemplu, raporturile care se nasc dintr-un contract de vânzare).

Raporturile personale nepatrimoniale sunt acelea al căror conţinut nu poate fi evaluat în bani (de exemplu, raporturile care privesc viaţa privată a unei persoane: dreptul la nume, la domiciliu, la reputaţie).

Persoana fizică reprezintă omul, privit individual, ca titular de drepturi şi obligaţii civile [art. 25 alin. (2) C. civ.].

Persoana juridică reprezintă orice formă de organizare, care odată ce îndeplineşte condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi obligaţii civile [art. 25 alin. (3) C. civ.].

(...)

EXTRAS:

1. Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. Persoane supuse procedurii insolvenţei. Producător agricol

Legea nr. 85/2006, art. 1 alin. (2) lit. a) şi b)

Producătorul agricol, persoană fizică, nu are calitatea de persoană fizică autorizată şi nu este organizat într‑o asociaţie familială, pentru a‑i fi aplicabile prevederile Legii insolvenţei.

C.A. Galaţi, dec. com. nr. 872 din 7 decembrie 2011, nepublicată

Prin sentinţa comercială nr. 979 din 6 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Galaţi, s‑a respins contestaţia formulată de debitorul T.I. împo‑ triva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei ca fiind tardiv formulată. În temeiul art. 107 lit. a) din Legea nr. 85/2006, s‑a dispus începerea pro‑ cedurii simplificate împotriva producătorului agricol T.I. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele: debitorului T.I. i‑a fost comunicată cererea de deschidere a procedurii insolvenţei la data de 31 ianuarie 2011, iar debitorul a contestat starea de insolvenţă abia la data de 20 aprilie 2011, cu depăşirea termenului de 10 zile de la primirea citaţiei, prevăzut în art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Pe fondul cererii s‑a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27‑28 şi art. 30 din Legea nr. 85/2006 şi a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenţei.

(...)

EXTRAS:

(...)

Statutul juridic al Băncii Naţionale a României este trasat de legea sa cadru şi de numeroase alte acte normative, motivat de rolul semnificativ deţinut de această instituţie atât în ansamblul economiei naţionale, cât mai ales în cadrul sistemului bancar datorită obiectivului său fundamental şi atribuţiilor care îi revin. Potrivit statutului propriu, obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este acela de a asigura şi menţine stabilitatea preţurilor, iar principalele sale atribuţii sunt următoarele:

1) elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb;

2) asigurarea stabilităţii financiare atât prin autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, cât şi prin promovarea şi monitorizarea bunei funcţionari a sistemelor de plăţi;

3) emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

4) stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;

5) administrarea rezervelor internaţionale ale României. Referitor la impactul legislaţiei europene, acesta este unul atenuat, fiind evident doar în sfera anumitor atribuţii ale băncii centrale, rol esenţial revenind în continuare surselor legale naţionale.

Această realitate îşi găseşte justificarea în neparticiparea României la zona euro, Banca Naţională a României făcând parte doar din Sistemul European al Băncilor Centrale, însă nu şi din Eurosistem

(...)

EXTRAS:

(...)

Tradiţional, dreptul civil substanţial se împarte în şase părţi: partea generală, persoana fizică şi juridică, drepturile reale, teoria generală a obligaţiilor, contractele speciale şi dreptul de moştenire. Dintre acestea, contractele speciale şi dreptul de moştenire formează aşa-zisa „parte specială”. Pe fond, numai dreptul de moştenire ar putea fi parte „specială” deoarece nu este supus regulilor dreptului obligaţional.

Dreptul civil cuprinde „în reţeaua deasă a normelor sale întreaga viaţă a omului, de la naştere, ba chiar de la zămislire până la moarte şi la urmarea ei patrimonială, moştenirea, care mai este numită şi „succesiune” sau „ereditate”. În acest context în doctrină se apreciază că locul liberalităţilor (inter vivos şi mortis causa) se află între contractele speciale şi succesiuni[1]. Potrivit legii, dreptul de proprietate se poate dobândi prin convenţie, prin moştenire legală sau testamentară (…) [art. 557 alin. (1) C. civ.].

(...)

Aceasta editie se afla la cea de-a 17-a aparitie, actualizata la data de 30 octombrie 2014. Lucrarea cuprinde, pe langa Legea societatilor nr. 31/1990, actele normative care reglementeaza regimul juridic al reprezentantelor societatilor straine, al IMM-urilor (cu ultimele modificari aduse prin Legea nr. 62/2014), al grupurilor de interes economic, Ordonanta privind guvernanta corporativa a intreprinderilor publice, Legea registrului comertului si alte doua acte care legifereaza formalitatile de inregistrare la registrul comertului (O.U.G. nr. 116/2009 si Legea nr. 359/2004, cu ultimele modificari operate prin O.U.G. nr. 28/2014).

De asemenea, vom regasi si un extras din noul Cod civil (articolele dedicate persoanei juridice si contractului de societate, insotite de prevederile aferente din legea de aplicare si de indicarea atat a reglementarii anterioare, cat si a articolelor conexe din Legea societatilor), numeroase note de actualizare a terminologiei si a institutiilor in acord cu dispozitiile noului Cod de procedura civila si ale Legii nr. 76/2012, trimiteri la legislatia conexa si decizii pronuntate in recursuri in interesul legii.

EXTRAS:

Art. 3. Aplicarea generală a Codului civil. (1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.

(2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.

(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

Legea de aplicare: Art. 8. (1) Noţiunea „profesionist” prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil. (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ” se înlocuiesc cu expresia „activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii”.

Legislaţie conexă: art. 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.