Efectele recunoasterii vinovatiei in dreptul penal | Autori: Cotoi Florin, Brutaru Versavia

Cuprins

Cuvânt-înainte

Abrevieri

Capitolul I. Aspecte generale

Secţiunea 1. Consideraţii introductive. Precizări terminologice

Secţiunea a 2-a. Formele recunoaşterii

Capitolul II. Efectele recunoaşterii vinovăţiei în dreptul penal material

Capitolul III. Efectele recunoaşterii vinovăţiei pe planul dreptului procesual penal

Secțiunea 1. Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei (art. 3201 C.proc.pen.)

§1. Considerații generale

§2. Natura juridică și trăsăturile specifice ale procedurii reglementate de art. 3201 C.proc.pen.

§3. Condiţiile aplicării procedurii simplificate

3.1. Inculpatul să nu fie acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pedepsită de lege cu detenţiunea pe viaţă

3.2. Inculpatul să declare că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței

3.2.1. Forma și conținutul declarației de recunoaștere

3.2.2. Obiectul și limitele recunoașterii

3.3. Inculpatul să solicite ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește

3.4. Declarația de recunoaștere să intervină înainte de începerea cercetării judecătorești

3.5. Probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat

§4. Aplicabilitatea procedurii simplificate în cazul sesizării instanței în baza art. 2781 alin. (8) lit. c) C.proc.pen.

§5. Procedura de judecată

5.1. Ordinea activităților

5.2. Soluţiile pronunţate în urma judecăţii simplificate

5.2.1. Condamnarea

5.2.2. Compatibilitatea cu procedura simplificată a unor alte soluţii decât condamnarea

5.2.3. Disjungerea laturii civile

§6. Regimul căilor de atac

6.1. Căile de atac ordinare

6.2. Căile extraordinare de atac

Secțiunea a 2-a. Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei în Noul Cod de procedură penală

Secțiunea a 3-a. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei

§1. Consideraţii generale. Natura acordului de recunoaştere a vinovăţiei

§2. Procedura aplicabilă

2.1. Titularii acordului

2.2. Obiectul acordului

2.3. Limitele acordului de recunoaştere a vinovăţiei

2.4. Condiţiile încheierii acordului

2.4.1. Să se fi pus în mişcare acţiunea penală – art. 478 alin. (1) NCPP

2.4.2. Pedeapsa prevăzută de lege să fie amenda sau închisoarea de cel mult 7 ani – art. 480 alin. (1) NCPP

2.4.3. Din probele administrate rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului – art. 480 alin. (2) teza I NCPP

2.4.4. Inculpatul să fi recunoscut fapta/faptele cu privire la care se încheie acordul

2.4.5. Inculpatul să fie asistat de apărător – art. 480 alin. (2) teza a II-a NCPP

2.5. Procedura în faţa procurorului

2.6. Sesizarea instanţei

2.7. Procedura în faţa instanţei. Soluţionarea cauzei

2.7.1. Soluționarea laturii penale

2.7.2. Soluționarea acțiunii civile

2.7.3. Cuprinsul sentinţei

§3. Regimul căilor de atac

Capitolul IV. Aspecte de drept comparat

Secțiunea 1. Sistemul anglo-saxon

§1. Considerații introductive

§2. Common law

2.1. Scurt istoric al apariției sistemului de drept common law. Sistemul de drept anglo-saxon. Relația cu sistemul romano-germanic .

2.2. Sistemul judiciar englez

2.2.1. Guilty pleas în Anglia și Țara Galilor

2.2.2. Scoţia

A. Scurte consideraţii asupra sistemului penal scoţian

B. Urmărirea penală

C. Recunoaşterea vinovăţiei (guilty plea)

D. Proceduri

Secțiunea a 2-a. Sistemul american

§1. Pledoaria de nolo contendere

§2. Eșecul de a introduce o pledoarie

§3. Luarea în considerare și acceptarea unei pledoarii de vinovăție sau de nolo contendere

3.1. Asistarea și interogarea unui inculpat

3.2. Asigurarea că o pledoarie este liber consimțită

3.3. Determinarea bazei de fapt a unei pledoarii

Secțiunea a 3-a. Sistemul continental (romano-germanic)

§1. Rădăcinile romane ale sistemelor de drept europene

§2. Țări influențate de sistemul romano-germanic .

2.1. Portugalia

2.1.1. Scurte considerații privind sistemul penal portughez

2.1.2. Tipuri de instanțe judecătorești – scurtă descriere

2.1.2. Rol și statut lega

2.2. Germania

2.2.1. Sistemul judiciar

2.2.2. Izvoarele legii germane

2.3. Italia

2.4. Franța

2.4.1. Scurte considerații privind sistemul penal francez

2.4.2. Le Plaider Coupable

2.5. Spania

2.5.1. Organizarea sistemului judiciar

2.5.2. Conformidad del acusado

Anexe.

1. Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstitu- ţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C.proc.pen.

2. Decizia nr. 1483 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) C.proc.pen.

3. Decizia nr. 4526 din 14 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală

4. Decizia nr. 2334 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală

5. Decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală

6. Decizia nr. 3369 din 3 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală

7. Decizia nr. 3735 din 24 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală

8. Decizia nr. 72 din 7 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală

9. Decizia nr. 250 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală

10. Decizia nr. 1078 din 9 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală

11. Decizia nr. 2138 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală

12. Decizia nr. 2142 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală

13. Decizia nr. 3116 din 3 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală

14. Decizia nr. 17 din 12 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii

Bibliografie

Index