Home › Editura Hamangiu › Drept Penal › Noul Cod penal. Noul Cod de procedura penala - cu legea de punere in aplicare, expuneri de motive si index alfabetic. Editia a 3-a (actualizare: 14 noiembrie 2013)
Noul Cod penal. Noul Cod de procedura penala - cu legea de punere in aplicare, expuneri de motive si index alfabetic. Editia a 3-a (actualizare: 14 noiembrie 2013)
Code:978-606-522-736-12
Descriere
Lucrarea de fata, actualizata pana la data de 14 noiembrie 2013, reuneste cele doua noi legi de baza in materie penala si de procedura penala, oferind o baza teoretica de studiu practicienilor, cadrelor didactice, studentilor, dar si tuturor celor interesati sa cunoasca dispozitiile care, potrivit legilor de punere in aplicare, vor intra in vigoare la 1 februarie 2014.
Sunt redate noul Cod penal adoptat prin Legea nr. 286/2009 (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009), actualizat cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr. 27/2012 (M. Of. nr. 180 din 20 martie 2012), Legea nr. 63/2012 (M. Of. nr. 258 din 19 aprilie 2012) si Legea de punere in aplicare nr. 187/2012 (M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012), respectiv noul Cod de procedura penala adoptat prin Legea nr. 135/2010 (M. Of. nr. 486 din 15 iulie 2010), actualizat cu modificarile si completarile aduse prin Legea de punere in aplicare nr. 255/2013 (M. Of. nr. 515 din 14 august 2013).
Toate modificarile si completarile au fost inserate direct la nivelul fiecarui articol din cele doua coduri, iar, acolo unde a fost cazul, sub textele de lege au fost asezate dispozitiile interpretative si cele de aplicare, precum si cele privind situatiile tranzitorii.
De asemenea, sunt prezentate expunerile de motive la proiectele Legilor de punere in aplicare, care sintetizeaza substanta modificarilor aduse noului Cod penal, respectiv noului Cod de procedura penala si legilor speciale in materie.
Cartea mai cuprinde o tabla de materii detaliata, precum si un index alfabetic pentru fiecare cod, care nu fac parte din textele oficiale ale acestora, ci faciliteaza orientarea si identificarea mai rapida a institutiilor/cuvintelor-cheie cautate.
EXTRAS:
(...)
Art. 4. Pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Art. 5. (1) Atunci când o normă penală face trimitere la o altă normă determinată, de la care împrumută unul sau mai multe elemente, modificarea normei completatoare atrage şi modificarea normei incomplete.
(2) În cazul abrogării normei completatoare, norma incompletă va păstra elementele preluate de la aceasta, inclusiv limitele de pedeapsă, în forma existentă la data abrogării, afară de cazul în care legea dispune altfel.
1. Expunere de motive la Legea de punere în aplicare a noului Cod penal
2. Noul Cod penal
Index
3. Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (extras)
4. Expunere de motive la Legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală
5. Noul Cod de procedură penală
Index
6. Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (extras)
ISBN:
978-606-522-736-1
Titlul cartii:
Noul Cod penal. Noul Cod de procedura penala - cu legea de punere in aplicare, expuneri de motive si index alfabetic. Editia a 3-a (actualizare: 14 noiembrie 2013)
Consideraţii generale în legătură cu intervenţia penală în protecţia mediului
Înţeles, în sens larg, ca o ramură de drept având ca obiect studierea incriminării şi sancţionării de către stat a acţiunilor de natură a crea o tulburare în societate, dreptul penal nu creează, de cele mai multe ori, el însuşi, o obligaţie nouă, a cărei nerespectare să o pedepsească, ci se mărgineşte să asigure şi să aducă o sancţiune mai energică, suplimentară şi specifică încălcărilor regulilor stabilite de celelalte ramuri de drept.
Este, aşadar, din această perspectivă, un drept sancţionator, la care se recurge pentru a găsi sancţiuni suficiente în vederea asigurării respectării obligaţiilor edictate în diverse domenii şi aceasta cu atât mai mult cu cât ramura de drept respectivă este una tânără, în plin proces de afirmare a autonomiei şi specificităţii sale şi care, în acest context, nu dispune încă de sancţiuni proprii, suficient de eficiente şi instituie reguli noi, dificil de a le face rapid şi pe deplin acceptate.
Aceasta lucrare - Codul penal si Codul de procedura penala, cuprinde ultimele modificari si completari aduse acestuia din urma prin Legea nr. 2/2013 privind degrevarea instantelor judecatoresti. Pe langa deciziile Curtii Constitutionale de admitere a exceptiilor de neconstitutionalitate, sunt reproduse, in extras, deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntate in recursuri in interesul legii, precum si hotarari recente ale Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie.
Cartea este completata cu note in care sunt redate textele conexe din Constitutie, din Conventia europeana a drepturilor omului si din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum si cu trimiteri la legile speciale ce contin dispozitii penale sau de procedura penala.
Cele doua coduri sunt insotite si de cate un index alfabetic detaliat.
Lucrarea de fata ofera o prezentare comparativa, pe articole, a noului Cod penal, cu modificarile si completarile ulterioare, si a reglementarilor anterioare – in primul rand Codul penal de la 1969, dar si alte acte normative ale caror dispozitii care incriminau diferite fapte au fost preluate, cu sau fara modificari, in noul cod (cum ar fi Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic, Titlul III privind prevenirea si combaterea criminalitatii informatice din Legea nr. 161/2003 etc.), aceste texte urmand a fi abrogate de la 1 februarie 2014.
Avand in vedere principiul aplicarii legii penale mai favorabile, analiza comparativa este utila atat pentru practicienii dreptului, dar si pentru toti cei interesati sa identifice singuri care sunt elementele de noutate fata de legea anterioara si care dintre cele doua reglementari va fi aplicabila in fiecare caz concret.
Art. 3. Activitatea legii penale. Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.
C. pen. 1969
- Art. 10. Activitatea legii penale. Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.
LPANCP
- Art. 5. (1) Atunci când o normă penală face trimitere la o altă normă determinată, de la care împrumută unul sau mai multe elemente, modificarea normei completatoare atrage şi modificarea normei incomplete. (2) În cazul abrogării normei completatoare, norma incompletă va păstra elementele preluate de la aceasta, inclusiv limitele de pedeapsă, în forma existentă la data abrogării, afară de cazul în care legea dispune altfel.
- Art. 6. Decăderile, interdicţiile şi incapacităţile decurgând din condamnări pronunţate în baza legii vechi îşi produc efectele până la intervenirea reabilitării de drept sau dispunerea reabilitării judecătoreşti, în măsura în care fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea este prevăzută şi de legea penală nouă şi dacă decăderile, interdicţiile şi incapacităţile sunt prevăzute de lege.
- Art. 7. Ori de câte ori o normă în vigoare face trimitere la una sau mai multe infracţiuni prevăzute de Codul penal din 1969 sau de o lege specială modificată prin dispoziţiile prezentei legi, trimiterea se consideră făcută la infracţiunea sau infracţiunile prevăzute de legea nouă, având aceleaşi elemente constitutive.
Observaţii
Articolul rămâne neschimbat faţă de formularea din C. pen. 1969, însă înţelesul noţiunii de lege în vigoare este circumstanţiat de către legiuitor în privinţa normelor incomplete. Astfel, conform art. 5 alin. (1) LPANCP, în cazul în care norma completatoare este modificată, norma incompletă va prelua modificările realizate asupra normei completatoare. În cazul în care norma completatoare este abrogată, legiuitorul a optat pentru supravieţuirea acesteia în mod indirect, prin integrarea sa în norma incompletă, în forma avută la data abrogării.
Precizările realizate de către LPANCP la art. 5 alin. (2) sunt de strictă interpretare, acestea nefiind valabile pentru ipoteza în care norma completatoare a fost declarată neconstituţională în urma unei decizii a Curţii Constituţionale pronunţate în cadrul controlului a posteriori prevăzut de art. 146 lit. d) din Constituţia României, întrucât ar duce la nesocotirea deciziei Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte aplicarea art. 6 LPANCP, arătăm că, în cazul în care fapta este incriminată de ambele legi, existând o hotărâre de condamnare definitivă pronunţată sub imperiul legii vechi iar decăderile, interdicţiile şi incapacităţile sunt prevăzute de legea nouă, acestea se vor menţine până la intervenirea reabilitării de drept sau dispunerii reabilitării judecătoreşti. Formularea textului nu trebuie să ducă la concluzia că reabilitarea va fi reglementată de C. pen. 1969, instanţa urmând să analizeze legea penală mai favorabilă cu privire la această instituţie. În cazul în care NCP nu mai sancţionează infracţiunea respectivă, atunci ne aflăm în ipoteza unei dezincriminări, caz în care devin incidente efectele prevăzute de art. 4 NCP.
Articolele 1 şi 2 separă principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (care se regăsea în art. 2 CP 1969) în două principii distincte. Unii teoreticieni au criticat această soluţie, considerând că desparte nejustificat elementele structurii normei penale care este compusă din precept şi sancţiune, ceea ce ar implica o formulare unitară în cadrul principiului legalităţii, a preceptului şi a sancţiunii. „Legalul şi ilegalul în dreptul penal trebuie să fie privite sub un îndoit aspect: al infracţiunii şi al pedepsei. Împreună aceste două aspecte constituie ceea ce se numeşte legalitatea incriminării”.
Principiul legalităţii este un principiu fundamental al dreptului penal, formulat de Cesare Beccaria şi preluat în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului din 1789 drept cel mai de seamă instrument de protecţie împotriva arbitrariului şi abuzului (N. Giurgiu). După acest moment, principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege) a fost preluat în toate documentele importante care garantează drepturile fundamentale ale omului şi în cvasitotalitatea constituţiilor şi legislaţiilor penale moderne, sub diverse formulări.
Principiul legalităţii incriminărilor şi pedepselor nu are o enunţare unitară nici în cuprinsul Constituţiei. Articolul 23 alin. (12) din Constituţie se referă doar la legalitatea pedepselor, însă art. 73 alin. (3) lit. h), care reglementează sfera legilor organice, prevede împreună „infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora”. Noţiunea de „pedeapsă” din Constituţie trebuie înţeleasă în sensul ei larg, referindu- se la legalitatea tuturor sancţiunilor de drept penal, nu doar la legalitatea pedepselor.
Consacrarea acestui principiu are unele consecinţe directe: pentru Parlament – exclusivitatea creării normelor de drept penal, obligativitatea exercitării efective şi eficiente a acestei funcţii, exigenţa în planul tehnicii legislative (crearea de texte simple, clare, cu formulare transparentă şi accesibilă public); pentru judecător – imposibilitatea de a refuza aplicarea legii, obligaţia de a determina cu exactitate încadrarea juridică, de a interpreta strict legea penală şi interdicţia de a aplica legea penală prin analogie. Dintre consecinţele mediate ale aplicării acestui principiu amintim, în anumite situaţii, cele referitoare la cerinţa dublei incriminări, regimul de prioritate al convenţiilor internaţionale la care aderă statul român, în caz de conflict cu normele penale interne, regimul imunităţii de jurisdicţie (N. Giurgiu).
Articolul 1 alin. (2) NCP este corespondentul art. 11 CP 1969, cu denumirea marginală „Neretroactivitatea legii penale”, şi stabileşte regula anteriorităţii prevederii unei fapte ca infracţiune, în raport cu data comiterii faptei.
Jurisprudenta obligatorie pentru aplicarea noilor Coduri penale
Deciziile Curtii Constitutionale,
Hotararile prealabile ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie privind dezlegarea unor chestiuni de drept,
Recursurile in interesul legii
Conform Constitutiei Romaniei, Curtea Constitutionala, ca si garant al suprematiei Legii fundamentale, pronunta decizii care sunt obligatorii erga omnes. Pe de alta parte, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Completul competent sa judece recursul in interesul legii si Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii, pronuntand decizii care, de la publicarea in Monitorul Oficial, sunt obligatorii pentru toate instantele judecatoresti.