Drept administrativ si contraventional - caiet de seminarii, 2014 | Carte de: Ovidiu Podaru
Code:978-606-678-957-8
Descriere
Caietul prezinta problematica dreptului administrativ si contraventional, sintetizata in seminarii concise.
Fiecare seminar este conturat pe cateva elemente fundamentale in intelegerea unei ramuri de drept: Tema seminarului, Problematica, Legislatie, Doctrina, Probleme teoretice specifice, Spete.
Astfel, ofera studentilor o baza logica de initiere si o cale facila spre aprofundare.
1. Legea nr. 61 din 27 septembrie 1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în M. Of. nr. 96 din 7 februarie 2014
2. Legea nr. 12 din 6 august 1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, republicată în M. Of. nr. 121 din 18 februarie 2014
ISBN:
978-606-678-957-8
Titlul cartii:
Drept administrativ si contraventional - caiet de seminarii, 2014
În cadrul societăţii, unde comportamentul a fost din cele mai vechi timpuri edictat de norme, sancţiunea sau pedeapsa este privită ca o reacţie naturală a societăţii împotriva membrilor săi care aduc atingere unor valori, în cele mai multe situaţii, pedeapsa (sancţiunea) fiind legată de ideea de rău, un rău pe care statul îl aplică celui care a înfrânt prescripţiunea sa. Tot din perspectiva interpretării sancţiunii ca efect al unei vătămări produse societă- ţii, un alt autor privea pedeapsa ca fiind urmarea răului înfăptuit, aplicată în numele societăţii şi în executarea unei hotărâri judecătoreşti.
Dezbaterea privind pedeapsa sau sancţiunea aplicată de autorităţile statale este departe de a fi ajuns la un deznodământ. Istoria pedepsei reprezintă o parte componentă a istoriei universale a dreptului penal, noţiunea de pedeapsă în sensul ei strict penal nefiind corect utilizată în acest context. Ce interesează în încercarea de a defini pedeapsa este, de fapt, fundamentul reac- ţiei statale împotriva faptelor antijuridice dintr-o societate, cele excluse din sfera penalului.
În societăţile primitive, dreptul a apărut ca fiind în strânsă legătură cu religia şi tocmai acesta este motivul pentru care Fustel de Coulanges a demonstrat, în celebra sa lucrare La cité antique, că „dreptul nu a apărut dintr-o idee abstractă de justiţie, ci a derivat din religie”, fenomen care a determinat ca, pentru multă vreme, activitatea de judecată să fie monopolul preoţilor. Teologia s-a numărat printre primele discipline care au legitimat dreptul statului de a pedepsi, problema fiind atinsă de mulţi teologi, cum ar fi Th. d’Aquino, Molina Lessio, Lugo, dar fără ca aceasta să devină obiectivul central al studiilor lor.
(1) Jurisdicţiile administra - tive speciale sunt facultative şi gratuite.
(2) [1] Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înţelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicţională.
(3) Actul administrativ-jurisdicţional pentru care, prin lege organică specială, se prevede o cale de atac în faţa unei alte jurisdicţii administrative speciale poate fi atacat direct la instanţa de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea înţelege să renunţe la calea administrativ-jurisdicţională de atac.
(4) Dacă partea care a optat pentru jurisdicţia administrativă specială sau pentru calea de atac la un alt organ administrativ-jurisdicţional înţelege să renunţe la aceasta în timpul soluţionării litigiului, este obligată să noti fice decizia de renunţare organului administrativ-jurisdicţional în cauză. Partea sesizează instanţa de contencios administrativ în termen de 15 zile de la notificare. În această situaţie, procedura administrativă prealabilă pre - văzută de art. 7 nu se mai efectuează.
Perspectiva constituţionalistă asupra noţiunii de „funcţie publică” este minimalistă, pur evocatorie şi non-descriptivă; nicio normă de drept constituţional nu reproduce în conţinutul ei vreo definiţie sau măcar o minimă descriere a ceea ce este noţiunea de „funcţie publică” şi nu furnizează, în mod explicit, nicio explicaţie în privinţa sensului juridic specific al acestei noţiuni. Atunci când distinsul profesor craiovean D.C. Dănişor vorbeşte despre „dezinstituţionalizarea funcţiilor publice”, are în vedere sensul larg – constituţionalist – al acestei noţiuni – funcţia publică –, sens care îi înglobează în aceeaşi familie (mulţime logico-juridică) pe toţi exponenţii puterii publice, indiferent de rolul jucat în cadrul sistemului etatic (legislativ, executiv sau judecătoresc).
De altfel, nicio prevedere constituţională nu face, în mod expres, niciun soi de distincţie între noţiunea de „funcţie publică” şi alte categorii care trimit la poziţiile unor alţi agenţi ai statului (sau ai puterii publice), agenţi care, prin activitatea lor profesională, concură la realizarea uneia sau alteia dintre cele trei funcţii constituite în stat. Însă o analiză sistemică a mai multor prevederi constituţionale este aptă să furnizeze, la mai toate aceste probleme, răspunsuri clarificatoare.