Dreptul finantelor publice. Caiet de seminarii | Carte de: Cosmin Flavius Costas

STOC EPUIZAT MOMENTAN!

EXTRAS:

1. Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. Persoane supuse procedurii insolvenţei. Producător agricol

Legea nr. 85/2006, art. 1 alin. (2) lit. a) şi b)

Producătorul agricol, persoană fizică, nu are calitatea de persoană fizică autorizată şi nu este organizat într‑o asociaţie familială, pentru a‑i fi aplicabile prevederile Legii insolvenţei.

C.A. Galaţi, dec. com. nr. 872 din 7 decembrie 2011, nepublicată

Prin sentinţa comercială nr. 979 din 6 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Galaţi, s‑a respins contestaţia formulată de debitorul T.I. împo‑ triva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei ca fiind tardiv formulată. În temeiul art. 107 lit. a) din Legea nr. 85/2006, s‑a dispus începerea pro‑ cedurii simplificate împotriva producătorului agricol T.I. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele: debitorului T.I. i‑a fost comunicată cererea de deschidere a procedurii insolvenţei la data de 31 ianuarie 2011, iar debitorul a contestat starea de insolvenţă abia la data de 20 aprilie 2011, cu depăşirea termenului de 10 zile de la primirea citaţiei, prevăzut în art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Pe fondul cererii s‑a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27‑28 şi art. 30 din Legea nr. 85/2006 şi a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenţei.

(...)

EXTRAS:

(...)

Statutul juridic al Băncii Naţionale a României este trasat de legea sa cadru şi de numeroase alte acte normative, motivat de rolul semnificativ deţinut de această instituţie atât în ansamblul economiei naţionale, cât mai ales în cadrul sistemului bancar datorită obiectivului său fundamental şi atribuţiilor care îi revin. Potrivit statutului propriu, obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este acela de a asigura şi menţine stabilitatea preţurilor, iar principalele sale atribuţii sunt următoarele:

1) elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb;

2) asigurarea stabilităţii financiare atât prin autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, cât şi prin promovarea şi monitorizarea bunei funcţionari a sistemelor de plăţi;

3) emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

4) stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;

5) administrarea rezervelor internaţionale ale României. Referitor la impactul legislaţiei europene, acesta este unul atenuat, fiind evident doar în sfera anumitor atribuţii ale băncii centrale, rol esenţial revenind în continuare surselor legale naţionale.

Această realitate îşi găseşte justificarea în neparticiparea României la zona euro, Banca Naţională a României făcând parte doar din Sistemul European al Băncilor Centrale, însă nu şi din Eurosistem

(...)

Cursul reprezinta o introducere in materia dreptului financiar si a fiscalitatii mereu schimbatoare, asigurand notiuni si reguli teoretice fundamentale.

Sunt tratate, astfel, urmatoarele aspecte: chestiuni introductive privind raportul de drept financiar, atributiile principalelor institutii publice implicate in procesul bugetar, procedura bugetara, principiile acesteia, elaborarea, aprobarea si executia bugetelor, controlul executiei bugetare.

De asemenea, sunt tratate aspecte juridice privind obligatiile fiscale: ale persoanei fizice, ale persoanei juridice, TVA, accizele, contributiile sociale, stabilirea si executarea obligatiilor fiscale, contestarea actelor emise de organele fiscale, precum si aspecte comunitare privind impozitele.

Dincolo de aspecte punctuale de teorie, lucrarea cuprinde deopotriva repere de actualitate din doctrina, dar si solutii de practica judiciara. Acest curs se adreseaza studentilor, dar si practicienilor in materia dreptului fiscal.

EXTRAS:

(...)

Aşa cum afirma M. Villey „sistemele de drept nu trebuie separate de contextul lor nonjuridic, deoarece principiile legii şi precedentele judecătoreşti sunt explicabile prin situarea lor într-un anumit context social, politic şi istoric”. „Nu încape îndoială că realitatea juridică (juridicul) este o dimensiune inalienabilă a realităţii sociale în condiţii istorice determinate. Existenţa ei nu poate fi desprinsă de existenţa celorlalte părţi ale unei societăţi, suportând influenţa acestora şi exercitând la rându-i influenţă asupra lor”. „Cu alte cuvinte, dreptul nu este în afara unui anumit determinism cauzal, adică al unui ansamblu de factori care îşi pun amprenta, direct sau indirect, cu pondere variabilă, asupra procesului de configurare a dreptului atât în conţinutul, cât şi în forma sa”.

(...)