Teste grila. Pentru admiterea in magistratura si avocatura, 2014 - peste 800 de grile

STOC EPUIZAT!

Modificarile aduse Noilor Coduri au fost introduse direct in textul acestora, pentru a oferi cumparatorului o viziune unitara asupra viitoarei legislatii penale si procesual penale.

Legea pentru punerea in aplicare a Noului Cod penal si Legea pentru punerea in aplicare a Noului Cod de procedura penala sunt prezentate sub forma de extras, in sensul ca dispozitiile de modificare a celor doua Coduri, introduse in textul Codurilor, nu au mai fost pastrate si in cuprinsul Legilor de aplicare.

In schimb, au fost pastrate modificarile aduse unor acte normative care contin dispozitii penale/procesual penale, asigurandu-se astfel o cunoastere completa a implicatiilor intrarii in vigoare a celor doua Noi Coduri (1 februarie 2014).

STOC EPUIZAT!

Ingrijita de conf. univ. dr., judecator Dan Lupascu, lucrarea Noul Cod penal (Legislatie consolidata: 10 februarie 2014) contine:

● Noul Cod penal (in vigoare de la 1 februarie 2014) 

● Index alfabetic al Noului Cod penal 

● Dispozitii pentru punerea in aplicare a Noului Cod penal 

Modificarile aduse Noului Cod au fost introduse direct in textul acestuia, pentru a oferi cumparatorului o viziune unitara asupra noii legislatii penale. Dispozitiile pentru punerea in aplicare a Noului Cod penal sunt prezentate sub forma de extras

Este vital ca o societate democratică şi modernă să aibă magistraţi care să gândească corect, eliberaţi de prejudecăţi şi practici argumentative periculoase.

Obiectivul major al prezentei lucrări nu este însă studiul logicii per se, ci dorinţa de a ajuta viitorii magistraţi să-şi antreneze mintea pentru a putea face faţă cât mai bine examenului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii

Lucrarea vizează astfel în primul rând îmbunătăţirea capacităţilor de analiză logică a candidaţilor la INM, scopul acesteia fiind unul foarte aplicat: identificarea unor modalităţi de găsire a răspunsului corect într-un timp cât mai scurt.

Îndrumarul de faţă simplifică şi completează Ghidul pentru rezolvarea testelor de verificare a raţionamentului logic publicat în 2010 de către INM. Simplifică în sensul în care elementele de teorie logică sunt prezentate aici într-o manieră foarte concisă şi completează în sensul că arată care este rezolvarea problemelor de logică din grila G1 ce au fost date la admiterea la INM în sesiunea 2013.

Puncte forte:

- îmbunătăţirea capacităţilor de analiză logică

- modalităţi de găsire a răspunsului corect într-un timp cât mai scurt

- sfaturi practice pentru rezolvarea testelor

- explicaţii cu ajutorul operatorilor logici

- indicaţii de rezolvare

Aceasta lucrare este gandita ca un instrument destinat absolventilor facultatilor de drept care se pregatesc pentru participarea la examenele de admitere in magistratura si avocatura.

EXTRAS:

Prezumtia de nevinovatie

Principiul prezumţiei de nevinovăţie este înscris atât în art. 6 parag. 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului, cât şi în dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţia României. În Codul de procedură penală el îşi găseşte sediul la art. 4 alin. (1), conform căruia „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă”

Prezumţia de nevinovăţie constituie garanţia procesuală că, în lipsă de probe certe, nicio persoană nu poate fi trasă la răspundere penală. În reglementarea modului în care se derulează procesul penal, legea obligă organele judiciare să pornească de la presupunerea nevinovăţiei suspectului sau inculpatului. Sub acest aspect, semnalăm că, pe timpul derulării activităţii procesuale până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, cel care în realitatea obiectivă a comis o infracţiune va avea statutul unui nevinovat în realitatea procesuală. Pe cale de consecinţă, sarcina de a dovedi prin probe vinovăţia unei persoane revine, pe parcursul procesului penal, organelor judiciare.

Principiul prezumţiei de nevinovăţie nu înseamnă atitudinea pasivă faţă de infractori, ci impune ca organul care efectuează urmărirea penală împotriva unei persoane să îi dovedească vinovăţia şi ca instanţa de judecată să nu declare vinovată o persoană până ce vinovăţia sa nu rezultă cu certitudine din probele administrate[1]. Această regulă este înscrisă în mod explicit la art. 99 alin. (1) teza I din Codul de procedură penală, potrivit căruia „în acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului”, text dublat de dispoziţiile art. 99 alin. (2), conform căruia „suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia, şi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare”.

(...)

Lucrarea de fata analizeaza stiintific infractiunile contra persoanei, infractiunile contra patrimoniului, infractiunile privind autoritatea si frontiera de stat si infractiunile contra infaptuirii justitiei, cuprinse in titlurile I - IV din noul Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009 si pus in aplicare prin Legea nr. 187/2012.

On sprijinul realizarii acestei lucrari, autorul Ion Ristea - cadru didactic universitar, reputat teoretician si practician al dreptului -, a folosit legislatia romana in vigoare, doctrina romana si straina in materie si jurisprudenta instantelor de judecata.

Titlul I al părţii speciale cuprinde infracţiunile contra persoanei şi este structurat în nouă capitole:

Capitolul I – Infracţiuni contra vieţii (art. 188 – art. 192);

Capitolul II – Infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii (art. 193 – art. 198);

Capitolul III – Infracţiuni săvârşite asupra unui membru de familie (art. 199 – art. 200);

Capitolul IV – Agresiuni asupra fătului (art. 201 – art. 202);

(...)

Capitolul V – Infracţiuni privind obligaţia de asistenţă a celor aflaţi în primejdie (art. 203 – art. 204);

Capitolul VI – Infracţiuni contra libertăţii persoanei (art. 205 – art. 208);

Capitolul VII – Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile (art. 209 – art. 217);

Capitolul VIII – Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale (art. 218 – art. 223);

Capitolul IX – Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private (art. 224 – art. 227).

Autorii  acestei ample lucrari sunt renumiţi profesionişti reprezentând atât cadrul instituţional propriu-zis, cât şi cel didactico-practic al sferei juridice. Efortul acestora reprezintă materializarea ideii de familiarizare a practicianului cu noile reglementări din domeniul dreptului civil, privit în sens larg, prin intermediul unui ghid în care pot fi găsite răspunsuri imediate, clare şi relevante.

Necesitatea unei revizuiri parţiale a primei ediţii a apărut relativ repede, după modificarea Codului civil prin Legea nr. 60/2012. Astăzi, însă, situaţia este în mod evident diferită. În primul rând, au apărut „marile” acte normative, înscrise în aceeaşi linie de reformare a legislaţiei, începută odată cu intrarea în vigoare a Codului civil, în 2011: este vorba de noul Cod de procedură civilă şi de noile Coduri penal şi de procedură penală. Apoi, au urmat modificările acestor noi legi importante, dintre care menţionăm mai ales Legea nr. 138/2014. Astfel, ediţia a doua a lucrării ţine cont nu numai de aceste modificări legislative, ci şi de consideraţiile doctrinare şi, mai ales, de deciziile jurisprudenţei, în acele domenii de reglementare în care judecătorii au fost chemaţi să aplice deja prevederile Codului civil.

EXTRAS:

Lucrarea de faţă îşi propune evaluarea activităţii de judecată în ipoteza aparte, specifică în care inculpatul recunoaşte învinuirea, manifestându-şi astfel poziţia sa subiectivă faţă de faptă şi recunoscând fapta însăşi în materialitatea sa, sub toate aspectele ce alcă- tuiesc latura sa obiectivă.

O analiză completă şi corectă a temei abordate va deveni posibilă prin prezentarea unor aspecte generale privind judecata în primă instanţă, a elementelor comune, dar şi distinctive ale actualei reglementări în raport cu precedentul legislativ – acela al judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei –, precum şi a consideraţiilor de natură procesuală şi, desigur, a jurisprudenţei naţionale referitoare la această instituţie.

Prin urmare, evaluarea procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii, a cercetării judecătoreşti în această ipoteză distinctă, dar şi a rezolvării acţiunii penale într-o asemenea situaţie nu poate fi realizată decât în contextul prealabil al analizei judecării în primă instanţă, respectiv al prezentării aspectelor de ordin general privitoare la desfăşurarea judecării cauzei în primă instanţă, iar un asemenea demers implică şi obligă la evidenţierea fazei procesuale a judecăţii penale, din perspectiva semnificaţiei sale aparte.

(...)