Tratat teoretic si practic de drept al muncii. Editia a III-a, revazuta si adaugita | Autor: Ion Traian Stefanescu

EXTRAS:

5. Autonomia dreptului muncii. Negându-se opinia tradiţională şi temeinic justificată privind existenţa dreptului muncii ca ramură autonomă a sistemului dreptului, se susţine incomprehensibil, ambiguu şi cu expresii contradictorii, „inextricabile” şi citate ce susţin contrariul, că dreptul muncii „nu este şi nu poate fi autonom, ci dependent de dreptul civil”.

În continuare, totuşi, se acceptă că dreptul muncii este un „drept special”, ce derogă de la dreptul civil.

Cu certitudine, dreptul muncii este o ramură distinctă de drept, şi nu o parte a dreptului civil; este o componentă a dreptului privat, ca şi dreptul civil, care prezintă calitatea de drept comun. Autonomia sa, rezultă din aceea că:

- obiectul său de reglementare este propriu, fiind constituit din raporturile individuale şi colective de muncă, precum şi din raporturile conexe lor; - este guvernat de principii specifice6 ; - metoda de reglementare este proprie; ea rezidă, în primul rând, în existenţa unor izvoare de drept speciale, care fie, dau expresie prerogativelor angajatorului (de pildă, regulamentul de organizare şi funcţionare, regulamentul intern, instrucţiunile referitoare la securitatea şi sănă- tatea în muncă), fie sunt rezultatul negocierii colective (contractele şi acordurile colective de muncă). În al doilea rând, ceea ce este extrem de important, spre deosebire de dreptul civil, care este o „ramură de drept intern propriu-zis”7 , dreptul muncii încorporează şi norme de internaţional şi european al muncii

Prezenta lucrare are drept obiectiv analizarea unuia dintre cele mai interesante sisteme de reglementare a diferendelor in cadrul organizatiilor internationale, respectiv sistemul de solutionare al Organizatiei Mondiale a Comertului.

Continuatoare a GATT, Organizatia Mondiala a Comertului are in prezent peste 150 de membri, reprezentand o organizatie globala. Alaturi de extinsa acoperire geografica, OMC are si o complexa competenta materiala, in special in domenii cu influenta asupra comertului international cu bunuri, dar si in materii precum serviciile sau proprietatea intelectuala.

Un sistem solid de reglementare a diferendelor intre membri reprezinta un element central al unei astfel de organizatii internationale.

Relevanta sistemului respectiv rezulta chiar din documentul sau central, Memorandumul de Intelegere privind reglementarea diferendelor, care indica faptul ca obiectul sau este un element esential pentru asigurarea securitatii si predictibilitatii intregului sistem comercial multilateral. Sistemul de solutionare a diferendelor din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului este unul complex, pe masura importantei subiectelor urmarite.

Astfel, solutionarea diferendelor in cadrul Organizatiei se afla intr-o permanenta adaptare la necesitatile sistemului si utilizatorilor sai, iar jurisprudenta in materie este impresionanta. Pe acest fond, particularitatile sistemului de reglementare in fazele precontencioasa, contencioasa si de executare sunt atent urmarite in lucrare.

De asemenea, avand in vedere faptul ca Uniunea Europeana este un membru al Organizatiei Mondiale a Comertului si ca participa in numele tuturor statelor sale in cadrul diferendelor privind comertul cu bunuri, un capitol este dedicat implicarii Uniunii in acest sistem de solutionare. Analiza reglementarii diferendelor prezinta un caracter practic, orientat spre aplicare.

Prin urmare, prezenta lucrare poate reprezenta un instrument util pentru cei interesati in practica Organizatiei Mondiale a Comertului.

In acelasi timp anumite rezultate ale cercetarii au scopul de a pune intr-o noua lumina elementele care constituie actualul sistem comercial multilateral.

Concedierea. Teorie si jurisprudenta

(editia a 2-a, revazuta si adaugita)

Carte de: Alexandru Ticlea

EXTRAS:

Noua ediţie a lucrării de faţă a fost determinată, în principal, de epuizarea tirajului primei ediţii.

Profitând de această ocazie, lucrarea a fost completată, avându-se în vedere dispoziţiile legale referitoare la funcţionarii publici, inclusiv la cei cu statut special, la militari, precum şi la alte categorii de personal – judecători şi procurori, personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, de specialitate criminalistică şi din serviciile de probaţiune.

Chiar dacă în cazul funcţionarilor publici şi al celorlalte categorii de personal menţionate, legiuitorul utilizează, cu precădere, terminologia de eliberare sau destituire din funcţie, vom constata, că potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, aceşti termeni sunt sinonimi cu cel de concediere – act unilateral al angajatorului de încetare a raporturilor juridice de muncă (de serviciu). Este şi motivul pentru care prezenta lucrare se intitulează, la fel ca prima ediţie: Concedierea.

La elaborarea ei s-au avut în vedere şi modificarea art. 61 lit. h) din Codul muncii prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi completarea art. 251 alin. (4) din acelaşi act normativ prin Legea nr. 77/2014 în sensul că în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să fie asistat, la cererea sa, nu numai de către un reprezentat al sindicatului al cărui membru este, ci şi de către un avocat.

Încă o precizare se impune chiar de la început: Potrivit art. 278 alin. (2) din Codul muncii, prevederile sale „se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective”.

Prezenta ediţie cuprinde şi alte speţe din practica judiciară privind, în special, personalul din autorităţile şi instituţiile publice. 1 octombrie 2014