Legea societatilor si 8 legi uzuale | Actualizare: 30 octombrie 2014
Code:978-606-27-0070-6
|
Rating:
Descriere
Aceasta editie se afla la cea de-a 17-a aparitie, actualizata la data de 30 octombrie 2014. Lucrarea cuprinde, pe langa Legea societatilor nr. 31/1990, actele normative care reglementeaza regimul juridic al reprezentantelor societatilor straine, al IMM-urilor (cu ultimele modificari aduse prin Legea nr. 62/2014), al grupurilor de interes economic, Ordonanta privind guvernanta corporativa a intreprinderilor publice, Legea registrului comertului si alte doua acte care legifereaza formalitatile de inregistrare la registrul comertului (O.U.G. nr. 116/2009 si Legea nr. 359/2004, cu ultimele modificari operate prin O.U.G. nr. 28/2014).
De asemenea, vom regasi si un extras din noul Cod civil (articolele dedicate persoanei juridice si contractului de societate, insotite de prevederile aferente din legea de aplicare si de indicarea atat a reglementarii anterioare, cat si a articolelor conexe din Legea societatilor), numeroase note de actualizare a terminologiei si a institutiilor in acord cu dispozitiile noului Cod de procedura civila si ale Legii nr. 76/2012, trimiteri la legislatia conexa si decizii pronuntate in recursuri in interesul legii.
1. Decretul-lege nr. 122/1990 privind autorizarea şi funcţionarea în România a reprezentanţelor societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine
2. Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii
3. Legea nr. 161/2003 – Titlul V. Grupurile de interes economic (extras)
4. Ordonanţa de urgenţă nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice
5. Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului
6. Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice
7. O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului
8. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (extras)
ISBN:
978-606-27-0070-6
Titlul cartii:
Legea societatilor si 8 legi uzuale | Actualizare: 30 octombrie 2014
Autor (i)::
Colectiv Editura Hamangiu
Publicat de:
Editura Hamangiu
Colectia:
Legislatie
Data aparitiei:
18 Nov. 2014
Formatul:
Carte in format tiparit
Numar de pagini:
328
4by Admin, 18 Nov 2014
Legea societatilor si 8 legi uzuale | Actualizare: 30 octombrie 2014
Dacă prin lege nu se prevede altfel, societăţile
cu personalitate juridică se constituie în una dintre următoarele forme:
a) societate în nume colectiv;
b) societate în comandită simplă;
c) societate pe acţiuni;
d) societate în comandită pe acţiuni şi
e) societate cu răspundere limitată.
Acordul de voinţe realizat cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege transformă simpla înţelegere dintre persoane în forma sa calificată, contractul.
Momentul încheierii contractului corespunde momentului realizării acordului de voinţe. Acesta este important deoarece marchează transformarea simplului acord de voinţe din stadiu psihologic în forma sa juridică, producatoare de obligaţii.
Momentul acordului de voinţe marchează astfel, momentul naşterii (existenţei) contractului.
Din momentul încheierii sale, contractul produce efecte juridice. Astfel, din acest moment, simplul angajament devine obligaţie, relaţia socială devine raport juridic, iar persoanele capătă calitatea de părţi contractante etc.
Momentul încheierii contractului este esenţial şi pentru definirea altor instituţii civile cu incidenţă contractuală, precum: nulitatea, ineficacitatea, legea aplicabilă (tempus regit actum) etc.
În consecinţă, încheierea contractului este un element de referinţă al construcţiei juridice.
Legea privind procedura insolventei si 9 legi uzuale [Actualizare: 26 aprilie 2013]prezinta cadrul legislativ actual cu privire la procedurile de insolventa, practicienii in insolventa, buletinul procedurilor de insolventa, concordatul preventiv si mandatul ad-hoc.
Noile reglementari relaxeaza regulile de acces in profesie si, in acelasi timp, aduc completari la nivelul atributiilor practicianului in insolventa. Legislatia privind profesia de practician in insolventa a fost modificata si prin Hotararea UNPIR nr. 1/2012. Uniunea isi exercita autoritatea pe intregul teritoriu al Romaniei si poate constitui filiale cu personalitate juridica in municipiul Bucuresti si in resedintele de judet.
In exercitarea dreptului de autoreglementare, prevazut la art. 48 din O.U.G., statutul, regulamentele, codul de etica al profesiei si procedura disciplinara se adopta prin hotarari ale Congresului Uniunii, iar instructiunile si normele interne, prin decizii ale Consiliului national de conducere si ale Adunarii reprezentantilor permanenti ai UNPIR.
Legislatia privind profesia de practician in insolventa a mai fost modificata si prin Hotararea UNPIR nr. 3/2012, care aduce modificari la nivelul taxelor si cotizatiilor, precum si la nivelul taxelor pentru operatiunile legate de Registrul formelor de organizare.
Statutul juridic al Băncii Naţionale a României este trasat de legea sa cadru şi de numeroase alte acte normative, motivat de rolul semnificativ deţinut de această instituţie atât în ansamblul economiei naţionale, cât mai ales în cadrul sistemului bancar datorită obiectivului său fundamental şi atribuţiilor care îi revin. Potrivit statutului propriu, obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este acela de a asigura şi menţine stabilitatea preţurilor, iar principalele sale atribuţii sunt următoarele:
1) elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb;
2) asigurarea stabilităţii financiare atât prin autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, cât şi prin promovarea şi monitorizarea bunei funcţionari a sistemelor de plăţi;
3) emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;
4) stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;
5) administrarea rezervelor internaţionale ale României. Referitor la impactul legislaţiei europene, acesta este unul atenuat, fiind evident doar în sfera anumitor atribuţii ale băncii centrale, rol esenţial revenind în continuare surselor legale naţionale.
Această realitate îşi găseşte justificarea în neparticiparea României la zona euro, Banca Naţională a României făcând parte doar din Sistemul European al Băncilor Centrale, însă nu şi din Eurosistem
Pentru o înţelegere cât mai concretă a acestei instituţii, a importanţei ei practice, cât şi a modului cum se integrează în sistemul de drept privat (civil), ar trebui mai întâi să determinăm, de o manieră generală, abstractă, aproape ajuridică, sfera actului fraudulos în sensul urmărit de legiuitor.
Astfel, deşi, în sens juridic, noţiunea de „fraudă” este de multe ori utilizată în sintagma „fraudă la lege”, ce vizează utilizarea unui drept material sau (mai ales) procedural în alt scop decât cel pentru care a fost conferit de norma juridică, în vederea obţinerii unui profit în sens material sau a unei situaţii mai favorabile în sens procedural, în sensul comun, ce caracterizează şi anumite instituţii juridice, frauda este văzută drept „act de rea-credinţă săvârşit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia”.
Această accepţiune, cu caracter predominant pragmatic, economic, este cea vizată de legiuitor în reglementarea nulităţii actului fraudulos comis de reprezentanţii debitorului insolvent, în perioada suspectă, iar nu, în principal, cea care s-ar ataşa strict noţiunii de „fraudă la lege”.
Art. 3. Aplicarea generală a Codului civil. (1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.
(2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.
(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.
Legea de aplicare: Art. 8. (1) Noţiunea „profesionist” prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil. (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ” se înlocuiesc cu expresia „activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii”.
Legislaţie conexă: art. 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.