Cafeaua. Microenciclopedie ilustrata | Carte de: Ana Tomescu
Code:978-606-92709-0-5
|
Rating:
Descriere
Arborele de cafea este părticică a naturii ca şi fiecare om, pasăre, fluture, râu, piatră etc. şi ne-a fost dăruit de Dumnezeu spre folosire. Nouă ne revine doar menirea ca, prin puterea judecăţii, să stabilim ce, cât, unde şi cum ne este de ajutor. Seminţele fructelor sale au ajuns să fie cunoscute din vremuri îndepărtate pentru că fiertura revigora organismul, îndepărtând oboseala şi somnul. Cu timpul, au fost studiate, analizate, s-a aflat ce conţin şi ce alte efecte au.
"În relaţia noastră directă cu cafeaua, relaţie fixată prin consum şi prin liberul arbitru, cel mai des ne exprimăm numai asupra gustului şi aromei băuturii din ceşcuţă dar ce ştim despre noi, despre corpul şi caracterul nostru? Ca orice alt aliment cafeaua trebuie folosită cu raţiune. Practica îndelungată a arătat că un consum exagerat de carne, lapte, ouă, ciuperci, vin, paste făinoase, dulciuri, murături ş.a. poate face rău în loc să hrănească iar multe substanţe otrăvitoare, în cantităţi mici, acţionează ca stimulente pentru organismul uman. Acelaşi lucru în cazul cafelei: fiecare persoană şi numai pentru sine poate şti dacă şi câtă cafea poate consuma într-o doză sau într-o zi" - Ana Tomescu.
ISBN:
978-606-92709-0-5
Titlul cartii:
Cafeaua. Microenciclopedie ilustrata
Autor | Autori:
Ana Tomescu
Publicat de:
Editura Gramen
Colectia:
Microenciclopedii ilustrate
Data aparitiei:
2011
Formatul:
Academic, interior cusut, coperta cartonata, interior full color
Numar de pagini:
240
5by Administrator Libraria LexMag.ro, 08 Aug 2012
Cafeaua. Microenciclopedie ilustrata | Carte de: Ana Tomescu
Legenda etiopiană „Dansul caprelor” povesteşte despre descoperirea arborelui de cafea prin secolul al IX-lea de către Kaldi, un cioban etiopian din Kaffa (de la care derivă, probabil, şi numele de cafea), care a observat că animalele sale căutau şi consumau frunzele verzi şi lucioase şi fructele roşii ale unei tufe, după care deveneau mai vioaie.
Prin modul de prezentare, lucrarea de faţă îşi propune să răspundă la cele mai frecvente semne de intrebare puse de cultivatorii şi iubitorii de flori cu privire la cultura trandafirului pentru flori taiate in spatii protejate, tipurile de constructii pentru realiyarea acestei culturi, cultura trandafirului in gradina si parc.
Cartea poate fi de un ajutor preţios pentru cultivatorul de trandafiri, îmbinând astfel frumosul cu utilul.
Despre miere s-a scris şi se vor mai scrie multe lucrări, mai ales în zilele noastre odată cu descoperirea de aparatură performantă când se vor atribui produselor stupului şi alte virtuţi medicinale faţă de cele cunoscute deja. Pentru a obţine un litru de miere sunt necesare 5 kg de nectar. Mai adăugăm şi faptul că pentru a aduna 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 până la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000 indivizi) pot produce 1 kg de miere pe zi. Mierea este singurul produs din lume ce nu a putut fi obţinut în mod artificial în laborator.
La nivel european s-a considerat necesar a se stabili unele standarde minime comune pentru protecţia porcilor de fermă şi de îngrăşare, pentru a garanta dezvoltarea raţională a producţiei. Porcinele ar trebui să beneficieze de un mediu corespunzător nevoilor lor de mişcare şi explorare. Bunăstarea porcinelor este ameninţată de restricţiile severe de spaţiu. Atunci când porcinele sunt ţinute în grupuri, trebuie luate măsuri de administrare corespunzătoare pentru protecţia lor şi pentru a spori nivelul lor de bunăstare.
Scroafele preferă interacţiunile sociale cu alte porcine atunci când li se oferă libertatea de mişcare şi un mediu variat. Prin urmare, ţinerea scroafelor în spaţii permanent închise ar trebui interzisă, consideră Uniunea Europeana.
Tăierea cozii, tăierea şi pilirea dinţilor pot provoca porcinelor dureri imediate şi uneori prelungite. Castrarea poate provoca dureri prelungite care pot fi mai intense în cazul în care intervine ruperea ţesuturilor. Prin urmare, aceste practici sunt în detrimentul bunăstării porcinelor, în special atunci când sunt efectuate de către persoane incompetente sau lipsite de experienţă.
În acest context se considerat necesară stabilirea unor norme care să asigure practici mai bune. Mai multe detalii despre toate acestea veţi găsi în lucrarea de faţă.
În zilele noastre, acvacultura joacă un rol important în aprovizionarea cu peşte pe plan mondial, datorită evoluţiei tehnologiilor de creştere şi de procesare. Estimările date de Food and Agriculture Organization (FAO), arată că 47% din cantitatea de peşte consumată de om, provine din acvacultură.
Având în vedere că populaţia mondială va creşte numeric în următoarele decenii, cererea de peşte va fi tot mai mare. Capturile de peşte sălbatic sunt deja exploatate la maximum, acvacultura trebuind să facă faţă cererilor; dar, pentru ca această ramură să fie durabilă, trebuie să punem bazele unor crescătorii asigurătoare.
Principalele specializări ale pisciculturii sunt: Salmonicultura, Cyprinicultura, Sandrocultura, Vallicultura ş.a.
Cyprinicultura, care formează şi obiectul lucrării de faţă, defineşte activitatea de creştere controlată a speciilor de peşti din familia Cyprinidae şi este una din componentele de bază ale acvaculturii.