Home › Editura Nomina Lex › Drept Comercial › Contractul de Franciza. Teorie si practica interna si internationala. Studii de caz. Modele de contracte
Contractul de Franciza. Teorie si practica interna si internationala. Studii de caz. Modele de contracte
Code:978-606-92007-2-8
|
Rating:
Descriere
Instituţia francizei urmăreşte comercializarea produselor şi/sau serviciilor şi/sau a tehnologiilor, fundamentată pe colaborarea strânsă şi continuă între entităţi juridico-financiare distincte şi independente, francizorul şi francizaţii săi, în cadrul căreia francizorul acordă francizaţilor dreptul şi le impune obligaţia de exploatare a afacerii conform conceptului francizorului.
Eduard Dragomir, Roxana Palita, Georgiana Ciobotea
Publicat de:
Editura Nomina Lex
Colectia:
Contracte de Afaceri
Data aparitiei:
2009
Formatul:
A5, Mod de legare: Brosat, Coperta cartonata
Numar de pagini:
178
3by Administrator Libraria LexMag.ro, 09 Aug 2012
Contractul de Franciza. Teorie si practica interna si internationala. Studii de caz. Modele de contracte
Avantajele instituţiei francizei au determinat extinderea acesteia la nivel internaţional, dobândind, astfel un caracter internaţional, caracter care are la bază următoarele: folosirea reciprocă a resurselor financiare; oferă posibilitatea francizorului să-şi creeze un sistem de distribuţie de dimensiuni mai mari decât i-ar permite propriile mijloace; permite francizorului să-şi extindă activitatea printr-o reţea mai densă, sporind astfel reputaţia sa; cesionarul beneficiază de reputaţia mărcii francizorului, ceea ce îi asigură renume, clientelă, expansiune rapidă a operaţiunilor; anihilează concurenţa pe anumite pieţe; relaţiile existente între cei doi parteneri sunt de colaborare, excluzându-se atât deplina independenţă decizională a cesionarului, cât şi prestaţiile de supremaţie ale cedentului; existenţa unei legături şi a unei asistenţe între părţi duce la diminuarea riscului falimentului; în cazul unui sistem de dimensiuni mari, rata profitului şi mai ales masa acestuia, sunt superioare, ca rezultat al unei organizări eficiente a întregii activităţi şi a câştigării unei cote importante de piaţă.
Din punct de vedere legal, contractul de leasing a fost reglementat pentru prima dată în România prin Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing. Legea de aprobare, care aduce completări Ordonanţei 51/1997, a apărut un an mai târziu, în anul 1998, iar în 1999 câteva modificări au avut loc prin Legea nr. 99/1999.
Chiar dacă, la prima vedere, se poate afirma că legislaţia în vigoare este verificată şi completată permanent, cei care implementează dispoziţiile acestei legi susţin că legea este neclară, ambiguă şi că lasă multe aspecte nelămurite.
"Înainte de a dezbate amănunţit operaţiunile de leasing trebuie reţinut că leasing-ul nu este altceva decât un contract prin care proprietarul unui activ îl închiriază pentru folosinţă unei alte părţi, pe o perioadă determinată, contra unei chirii prestabilite (redevenţă) urmând ca la sfârşitul perioadei de leasing să fie respectat dreptul de opţiune al utilizatorului de a dobândi proprietatea bunului. Practic, leasing-ul reprezintă o alternativă la cumpărarea de diverse bunuri.
Leasing-ul este şi un pas înainte în finanţarea întreprinderilor care doresc achiziţionarea de utilaje şi echipamente, dar care nu dispun de posibilităţi financiare. Această tehnică de finanţare ce presupune un risc ridicat, vine a da satisfacţie agenţilor economici care nu pot să obţină credite de la bănci, ori nu doresc să-şi greveze bunurile mobile sau imobile de ipoteci sau gajuri, sarcini care afectează dinamismul specific domeniului comercial.
Ca exemplu de bunuri ce pot fi achiziţionate în sistem leasing, putem menţiona: automobile, computere, camioane, avioane, nave, vagoane de cale ferată, uzine electrice, combustibil nuclear etc. În S.U.A. peste 30% din echipamentele noi puse în funcţiune în ultimii ani, au fost achiziţionate în sistem leasing" - Extras din Introducere.
Aceasta lucrare este structurată pe cinci capitole ce tratează, într-un cadru integrat, concepte specifice fondurilor (instrumentelor) structurale europene, mecanismul de gestionare a acestora, sistemul instituţional implicat în gestiunea fondurilor, precum şi modalităţile concrete de distribuire şi utilizare a fondurilor structurale.