Mierea, alimentul complet | Carte de Dr. ing. Ioana TUDOR
Code:978-606-93382-1-6
Descriere
Despre miere s-a scris şi se vor mai scrie multe lucrări, mai ales în zilele noastre odată cu descoperirea de aparatură performantă când se vor atribui produselor stupului şi alte virtuţi medicinale faţă de cele cunoscute deja. Pentru a obţine un litru de miere sunt necesare 5 kg de nectar. Mai adăugăm şi faptul că pentru a aduna 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 până la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000 indivizi) pot produce 1 kg de miere pe zi. Mierea este singurul produs din lume ce nu a putut fi obţinut în mod artificial în laborator.
Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia şi tehnologia creşterii şi exploatării albinelor, în scopul obţinerii de producţii apicole ridicate şi a sporirii producţiei de seminţe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităţilor biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acţiunea de polenizare încrucişată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producţie la multe culturi agricole.
Prin modul de prezentare, lucrarea de faţă îşi propune să răspundă la cele mai frecvente semne de intrebare puse de cultivatorii şi iubitorii de flori cu privire la cultura trandafirului pentru flori taiate in spatii protejate, tipurile de constructii pentru realiyarea acestei culturi, cultura trandafirului in gradina si parc.
Cartea poate fi de un ajutor preţios pentru cultivatorul de trandafiri, îmbinând astfel frumosul cu utilul.
Carnea şi ouăle de prepeliţa, fiind recunoscute pentru efectele benefice din punct de vedere medical, dar şi al gustului foarte bun, au ajuns să fie extrem de solicitate pe piaţa mondială. Indiferent din ce colţ al lumii eşti şi indiferent de zona în care locuieşti, sau ai vrea să fii şi să-ţi pui temelia unui bussines, creşterea prepeliţelor este una dintre acele afaceri pe care le puteţi demara şi dezvolta cu eforturi minime. Nu este necesar un spaţiu pretenţios, deoarece o crescătorie de 400-500 de prepeliţe, poate fi amenajată într-un spaţiu de numai câţiva metri pătraţi (într-un grajd, într-o boxă existentă în casă, pe un coridor, pe o verandă), însă, condiţiile obligatorii care trebuiesc îndeplinite sunt legate de existenţa unei temperaturi relativ constante şi de lipsa zgomotelor şi a curenţilor.
Arborele de cafea este părticică a naturii ca şi fiecare om, pasăre, fluture, râu, piatră etc. şi ne-a fost dăruit de Dumnezeu spre folosire. Nouă ne revine doar menirea ca, prin puterea judecăţii, să stabilim ce, cât, unde şi cum ne este de ajutor. Seminţele fructelor sale au ajuns să fie cunoscute din vremuri îndepărtate pentru că fiertura revigora organismul, îndepărtând oboseala şi somnul. Cu timpul, au fost studiate, analizate, s-a aflat ce conţin şi ce alte efecte au.
Această lucrare se doreşte a veni în sprijinul celor ce recoltează ciuperci din flora spontană pentru a putea evita greşelile şi confuziile inerente. Nu este o lucrare pentru micologii specializaţi, nu abordează detaliile ce ţin de expunerea la microscopul optic, electronic sau cu baleaj a unor părţi componente ale ciupercilor. Se face referire la părţile componente ce se pot observa cu ochiul liber, formă, culoare, gust, consistenţă, miros, reacţie la atingere, rupere sau tăiere etc.
În librării au mai apărut lucrări cu prezentarea de specii de ciuperci, însă acestea nu erau specii ce cresc în ţara noastră, deci erau lucrări traduse, iar prezenta carte se doreşte a veni în sprijinul culegătorului şi consumatorului autohton. De aceea am încercat să prezint cele mai importante specii de ciuperci comestibile, toxice şi fără valoare alimentară din ţara noastră şi cu marea diversitate de denumiri populare în funcţie de zona geografică.
Această carte este prima lucrare integrală de acest fel din ţara noastră, cu referire directă la producerea miceliului comercial de ciuperci comestibile şi medicinale dar şi cu descrierea şi a celorlalte etape intermediare până la obţinerea acestuia: prelevare de ţesut, recoltare de spori, factorii care influenţează creşterea miceliului, preparare de medii de cultură sau de laborator, inocularea şi transferul miceliului pe mediul de cultură, obţinere de culturi pure, de inocul ş.a.
Alături de tehnologia de obţinere a miceliului în sistem intensiv este abordată pentru prima dată şi metoda obţinerii miceliului în sistem gospodăresc sau casnic, pentru amatorii şi iubitorii de ciuperci.
Prezenta lucrare se doreşte a trage şi un semnal de alarmă ce s-ar putea să ajungă la cunoştinţa investitorilor, precum că în ţara noastră nu există o staţie de produs miceliu comercial cu tehnologie de ultimă generaţie.
Lucrarea cuprinde 7 capitole, ultimul fiind dedicat descrierii şi prezentării principalelor tulpini şi hibrizi de ciuperci cultivate ca specii comestibile şi/sau medicinale. S-au prezentat hibrizi din 5 specii de Agaricus, din 10 specii de Pleurotus, alături de Lentinus edodes sau shiitake şi din alte aproape 20 de specii de ciuperci, cu provenienţă din diferite ţări europene, asiatice sau americane.
Lucrarea de faţă vizează în mod direct creşterea păsărilor şi, în mod special, a efectivelor de găini outoare, şi are ca obiectiv să ofere informaţii legale atât vechilor fermieri, cu experienţă în domeniu, dar şi celor ce se află la început de drum în acest domeniu şi nu cunosc standardele naţionale şi europene privind creşterea gainilor outoare.
În aceeaşi măsură lucrarea de faţă constituie un ghid normativ deosebit de util pentru aceia care au în vedere începerea unei afaceri în acest domeniu şi realizarea unor proiecte cu finanţare din fonduri europene nerambursabile.
La nivel european s-a considerat necesar a se stabili unele standarde minime comune pentru protecţia porcilor de fermă şi de îngrăşare, pentru a garanta dezvoltarea raţională a producţiei. Porcinele ar trebui să beneficieze de un mediu corespunzător nevoilor lor de mişcare şi explorare. Bunăstarea porcinelor este ameninţată de restricţiile severe de spaţiu. Atunci când porcinele sunt ţinute în grupuri, trebuie luate măsuri de administrare corespunzătoare pentru protecţia lor şi pentru a spori nivelul lor de bunăstare.
Scroafele preferă interacţiunile sociale cu alte porcine atunci când li se oferă libertatea de mişcare şi un mediu variat. Prin urmare, ţinerea scroafelor în spaţii permanent închise ar trebui interzisă, consideră Uniunea Europeana.
Tăierea cozii, tăierea şi pilirea dinţilor pot provoca porcinelor dureri imediate şi uneori prelungite. Castrarea poate provoca dureri prelungite care pot fi mai intense în cazul în care intervine ruperea ţesuturilor. Prin urmare, aceste practici sunt în detrimentul bunăstării porcinelor, în special atunci când sunt efectuate de către persoane incompetente sau lipsite de experienţă.
În acest context se considerat necesară stabilirea unor norme care să asigure practici mai bune. Mai multe detalii despre toate acestea veţi găsi în lucrarea de faţă.
În dorinţa de a veni în sprijinul celor care doresc şi solicită să înfiinţeze o crescătorie de curcani, am hotărât redactarea acestei lucrări, unde să fie expuse, pe înţelesul tuturor, cele mai importante informaţii cu privire la creşterea acestor minunate păsări.
Lucrarea se doreşte a constitui, în primul rând un ghid, un îndreptar în care cei interesaţi să poată găsi date şi informaţii privind creşterea şi exploatarea curcanului (condiţii privind adăpostul, microclimatul, aşternutul, hrana), măsurile ce trebuie aplicate pe parcursul tehnologiei de creştere, precum şi alte informaţii necesare pe care un crescător trebuie să le stăpânească.
În zilele noastre, acvacultura joacă un rol important în aprovizionarea cu peşte pe plan mondial, datorită evoluţiei tehnologiilor de creştere şi de procesare. Estimările date de Food and Agriculture Organization (FAO), arată că 47% din cantitatea de peşte consumată de om, provine din acvacultură.
Având în vedere că populaţia mondială va creşte numeric în următoarele decenii, cererea de peşte va fi tot mai mare. Capturile de peşte sălbatic sunt deja exploatate la maximum, acvacultura trebuind să facă faţă cererilor; dar, pentru ca această ramură să fie durabilă, trebuie să punem bazele unor crescătorii asigurătoare.
Principalele specializări ale pisciculturii sunt: Salmonicultura, Cyprinicultura, Sandrocultura, Vallicultura ş.a.
Cyprinicultura, care formează şi obiectul lucrării de faţă, defineşte activitatea de creştere controlată a speciilor de peşti din familia Cyprinidae şi este una din componentele de bază ale acvaculturii.