Editura Gramen impreuna cu Editura Nomina Lex reunesc in cadrul acestui pachet promotional 6 carti scrise de singurul specialist roman in domeniu - Dr. ing. Ioana Tudor - ce contin o baza de documentare utila acelora care vor sa porneasca o afacere in domeniul ciupercilordar si acelora care desfasoara deja activitati in acest domeniu.
Comandand acest pachet veti primi acum la un pret promotional (35 % REDUCERE) urmatoarele lucrari in format tiparit:
1. Miceliul de ciuperci. Ghid de producere a miceliului in sistem intensiv si clasic, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Gramen, Bucuresti, 2012 (Pret de coperta: 39 Lei);
2. Cultura ciupercilor pentru incepatori, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 23 Lei);
3. Cultura ciupercilor Pleurotus, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 22 Lei);
4. Trufele - O afacere profitabila pe termen lung, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 20 Lei);
5. O nouă afacere profitabilă cu ciuperci: Cultura Shiitake - lentinus edodes, ciuperca longevităţii. Ghid practic pentru începători şi avansaţi, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 45 Lei);
6. Reţete culinare şi conserve cu ciuperci, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 17 Lei).
Editura Gramen impreuna cu Editura Nomina Lex reunesc in cadrul acestui pachet promotional 6 carti scrise de singurul specialist roman in domeniu - Dr. ing. Ioana Tudor - ce contin o baza de documentare utila acelora care vor sa porneasca o afacere in domeniul ciupercilordar si acelora care desfasoara deja activitati in acest domeniu.
Comandand acest pachet veti primi acum la un pret promotional (35 % REDUCERE) urmatoarele lucrari in format tiparit:
1. Miceliul de ciuperci. Ghid de producere a miceliului in sistem intensiv si clasic, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Gramen, Bucuresti, 2012 (Pret de coperta: 39 Lei)
2. Cultura ciupercilor pentru incepatori, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 23 Lei)
3. Cultura ciupercilor Pleurotus, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 22 Lei)
4. Trufele - O afacere profitabila pe termen lung, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 20 Lei)
5. O nouă afacere profitabilă cu ciuperci: Cultura Shiitake - lentinus edodes, ciuperca longevităţii. Ghid practic pentru începători şi avansaţi, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 45 Lei);
6. Reţete culinare şi conserve cu ciuperci, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 17 Lei).
<< „În urmă cu şase ani, am citit un articol despre ciupercile Pleurotus. Atunci am aflat de faptul că acestea conţin foarte multe proteine şi că pot înlocui cu succes carnea, fiind foarte gustoase“, explică femeia. Augusta Mureşan şi-a procurat, din curiozitate, cărţi de specialitate, care tratau în detaliu modul de cultivare a acestor ciuperci.
„Nu este greu să le cultivi. Dacă ai deprins tehnica, totul merge ca pe roate“, arată clujeanca. „Miceliile le-am cumpărat, acum şase ani, din Iaşi. Practic, sporii ciupercilor se dezvoltă pe boabele de porumb sau de orz. Pe urmă, am asamblat singură ceea ce se numeşte compost – substratul pe care se dezvoltă Pleurotus, format din resturi vegetale, bogate în celuloză“, arată Augusta. >> Sursa: Cotidianul Adevarul
Randamentul exprimat in kilograme de ciuperci recoltate de pe un metru patrat, in cazul speciei Agaricus bisporus este, in functie de sistemul de cultura si de conditiile de microclimat asigurate, intre 15 si 30 de kilograme. Daca intr-un an se realizeaza doua sau patru-cinci cicluri de cultura, reiese un randament de 30-80 kg/mp/ an.
În România se cultivă cu preponderenţă două specii de ciuperci comestibile: Agaricus bisporus – ciuperca de bălegar sau de strat, albă, crem sau brună şi Pleurotus ostreatus - bureţii sau păstrăvii de fag.
Avand in vedere ca este o ciuperca rustica, privind microclimatul, ea poate fi cultivata cu bune rezultate si in sistem clasic cu investitii minime în 2-3 cicluri/an. Dintr-un kg de miceliu de calitate se pot insamanta 3-4 saci în greutate de 10 kg fiecare. Adaugand un aport de proteina la substrat, se pot obtine 3-4 kg ciuperci/sac pe un ciclu de productie de cca 40 zile. Un kg de miceliu costa cam cat un kg de ciuperci Pleurotus. Si un alt calcul empiric ar fi urmatorul, dintr-un kg de paie uscate, obtineti 3 kg dupa pregatire si cca 1 kg ciuperci la recoltare.
Emisiuni despre cultivarea ciupercilor:
1. Afacere cu ciuperci Pleurotus (Pastrav de fag), www.youtube.com
2. Cultura ciupercilor Pleurotus pe butuci de lemn, www.youtube.com
3. Culegerea ciupercilor, o afacere de sezon, Romania TV
Autor | Autori:
Ioana Tudor
Colectia:
Afaceri Agricole
Data aparitiei:
2010-2012
5by Alexandru, 04 Sep 2012
Pachet PROMO: DESCHIDEREA UNEI CIUPERCARII / AFACERI CU CIUPERCI
O colectie de carti foarte utila pentru cei care activeaya in domeniu, dar mai ales pentru cei ce intentioneaza sa faca demersuri pentru inceperea unei mici afaceri in acest domeniu. Am remarcat si calitatea excelenta a cartilor mai ales interiorul color care fara indoiala da un plus de imagine fata de alte carti de pe piata...
În prezenta lucrare vor fi descrise patru specii de ciuperci Pleurotus ce pot fi luate în cultură în prezent în ţara noastră precum şi tehnologia de cultură pentru 7 specii, pentru cultivatorii români .
Cele patru specii de Pleurotus cultivate la noi în ţară şi pentru care sunt elaborate tehnologii de cultură sunt:
- Pleurotus ostreatus (păstrăvul vânăt, păstrăvul de fag sau bureţi);
- Pleurotus florida (păstrăvul crem-roşiatic sau buretele crem-roşiatic);
- Pleurotus cornucopiae (buretele cornet, buretele galben sau cornul abundenţei);
- Pleurotus sajor-caju (păstrăvul brun sau buretele brun).
Ciupercăria poate fi o afacere mai mică sau mai extinsă, în funcţie de ceea ce se doreşte. În prezenta lucrare autoare vine cu soluţii atât pen tru marii cultivatori, dar mai ales pentru cultivatorii mici, pentru cei ce vor să cultive ciuperci în sistem clasic-gospodăresc, cu investiţii minime. Diferenţa dintre ciupercăriile clasice şi cele intensive este repzentată de suma fondurilor investite şi care determină amploarea, suprafaţa şi tehnologizarea.
O ciupercărie intensivă este o mică uzină de produc ciuperci, cu funcţionare non-stop, cu mecanizare, automatizare şi microclimat controlat pe computer. Ciupercăria nu cunoaşte pauze sau sărbători, se udă sau se recoltează şi de Revelion şi de Paşte, şi în orice duminică. Fluxul de lucru este continuu ca şi în zootehnie sau în alte ramuri cu funcţionare non-stop.
Trufele (Tuber spp.) sunt ciuperci comestibile cu un gust şi o aromă excepţionale, bogate în substanţe nutritive, minerale, vitamine şi cu steroizi care sunt feromoni sexuali.
Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia şi tehnologia creşterii şi exploatării albinelor, în scopul obţinerii de producţii apicole ridicate şi a sporirii producţiei de seminţe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităţilor biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acţiunea de polenizare încrucişată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producţie la multe culturi agricole.
Carnea şi ouăle de prepeliţa, fiind recunoscute pentru efectele benefice din punct de vedere medical, dar şi al gustului foarte bun, au ajuns să fie extrem de solicitate pe piaţa mondială. Indiferent din ce colţ al lumii eşti şi indiferent de zona în care locuieşti, sau ai vrea să fii şi să-ţi pui temelia unui bussines, creşterea prepeliţelor este una dintre acele afaceri pe care le puteţi demara şi dezvolta cu eforturi minime. Nu este necesar un spaţiu pretenţios, deoarece o crescătorie de 400-500 de prepeliţe, poate fi amenajată într-un spaţiu de numai câţiva metri pătraţi (într-un grajd, într-o boxă existentă în casă, pe un coridor, pe o verandă), însă, condiţiile obligatorii care trebuiesc îndeplinite sunt legate de existenţa unei temperaturi relativ constante şi de lipsa zgomotelor şi a curenţilor.
- Istoricul porcului modern: felul în care s-au dezvoltat rasele, ghidul principalelor rase, alegerea porcului care vi se potriveşte cel mai bine,
- Inceputul: cerinţe legale, costuri, împrejmuiri, adăposturi, construirea unui cort pentru porci într-o zi.
- Achiziţionarea: când să se cumpere porcii, unde se pot găsi, ce trebuie să se caute, porci cu sau fără pedigree.
- Hrănirea: reguli şi regulamente, cerinţa de hrană, hrană din comerţ versus hrană preparată în gospodărie.
- Sănătate şi bunăstare: îngrijirea corespunzătoare, boli comune, metode de profilaxie, administrarea injecţiilor.
-Carne de la porcul din ogradă: pregătirea psihologică, planificarea, abatoarele, transportul porcilor, produsele din carne de porc, vânzarea produselor.
- Iînmulţirea: alegerea lotului, cicluri de reproducere, îngrijirea nutriţională şi medicală, împerecherea, inseminarea artificială, fătatul, îngrijirea purceilor, înţărcarea.
La nivel european s-a considerat necesar a se stabili unele standarde minime comune pentru protecţia porcilor de fermă şi de îngrăşare, pentru a garanta dezvoltarea raţională a producţiei. Porcinele ar trebui să beneficieze de un mediu corespunzător nevoilor lor de mişcare şi explorare. Bunăstarea porcinelor este ameninţată de restricţiile severe de spaţiu. Atunci când porcinele sunt ţinute în grupuri, trebuie luate măsuri de administrare corespunzătoare pentru protecţia lor şi pentru a spori nivelul lor de bunăstare.
Scroafele preferă interacţiunile sociale cu alte porcine atunci când li se oferă libertatea de mişcare şi un mediu variat. Prin urmare, ţinerea scroafelor în spaţii permanent închise ar trebui interzisă, consideră Uniunea Europeana.
Tăierea cozii, tăierea şi pilirea dinţilor pot provoca porcinelor dureri imediate şi uneori prelungite. Castrarea poate provoca dureri prelungite care pot fi mai intense în cazul în care intervine ruperea ţesuturilor. Prin urmare, aceste practici sunt în detrimentul bunăstării porcinelor, în special atunci când sunt efectuate de către persoane incompetente sau lipsite de experienţă.
În acest context se considerat necesară stabilirea unor norme care să asigure practici mai bune. Mai multe detalii despre toate acestea veţi găsi în lucrarea de faţă.
În prezent, problemele legate de hrană sunt tot mai complicate. Populaţia globului care, la 31 octombrie 2011 a atins cifra de 7 miliarde de locuitori, îşi extinde spa- ţiul de locuire reducându-se, astfel, suprafeţele destinate culturilor agricole sau păşunării animalelor.
Defrişarea pădurilor sau desecarea unor lacuri şi bălţi pentru ca terenurile respective să fie cultivate este o soluţie cu beneficii aparente şi pe termen foarte scurt pentru omenire, dar cu urmări dezastruoase în plan ecologic şi pe termen imprevizibil.
Soluţii nedistructive sunt şi vor exista câtă vreme vom şti să preţuim şi să păstrăm ceea ce avem: un cadru natural divers şi minunat în peisajul Terrei şi un sol fertil care, prin lucrări şi alte intervenţii corecte, trebuie ajutat să se menţină viu şi la parametrii de productivitate pentru a asigura hrana tuturor vieţuitoarelor.
Indiferent de substratul nutritiv pe care se instalează, mecanismul de nutriţie al ciupercilor superioare este în general următorul: miceliul vine în contact cu substratul nutritiv şi prin enzimele pe care le conţine, descompune substanţele organice complexe în produşi mai simpli (cu moleculă mai mică), pe care îi absoarbe.
Procesul de absorbţie se face pe toată suprafaţa miceliului prin osmoză. Pentru asimilaţie, shiitake prezintă un echipament enzimatic care le permite fructificarea pe substraturi lignocelulozice formate din: rumeguş, scoarţă, talaş şi lemn de esenţe foioase, paie de cereale, coceni de porumb, fân, coji de floarea soarelui etc. Am menţionat numai materiile prime ce sunt disponibile în ţara noastră.
În zilele noastre, acvacultura joacă un rol important în aprovizionarea cu peşte pe plan mondial, datorită evoluţiei tehnologiilor de creştere şi de procesare. Estimările date de Food and Agriculture Organization (FAO), arată că 47% din cantitatea de peşte consumată de om, provine din acvacultură.
Având în vedere că populaţia mondială va creşte numeric în următoarele decenii, cererea de peşte va fi tot mai mare. Capturile de peşte sălbatic sunt deja exploatate la maximum, acvacultura trebuind să facă faţă cererilor; dar, pentru ca această ramură să fie durabilă, trebuie să punem bazele unor crescătorii asigurătoare.
Principalele specializări ale pisciculturii sunt: Salmonicultura, Cyprinicultura, Sandrocultura, Vallicultura ş.a.
Cyprinicultura, care formează şi obiectul lucrării de faţă, defineşte activitatea de creştere controlată a speciilor de peşti din familia Cyprinidae şi este una din componentele de bază ale acvaculturii.