Home › Editura Nomina Lex › Examene, Avocatura, Magistratura › Drept Procesual Civil. Sinteze pentru pregatirea examenelor de admitere si definitivare in profesia de avocat | cf. NCPC (pentru examenele din 2014 si 2015)
Drept Procesual Civil. Sinteze pentru pregatirea examenelor de admitere si definitivare in profesia de avocat | cf. NCPC (pentru examenele din 2014 si 2015)
Drept Procesual Civil. Sinteze pentru pregatirea examenelor de admitere si definitivare in profesia de avocat (Autori: Av. Eduard Dragomir, Av. Roxana Paliţă) - Editia a IV-a, Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2014.
În elaborarea editiei a IV-a, disponibilă pe piaţă din Iulie 2014, s-au avut în vedere prevederile Noului Cod de procedură civila - Legea nr. 134/2010, republicată în Monitorul Oficial nr. 545 din 3 august 2012, conform art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare intervenite prin O.U.G. nr. 44/2012, Legea nr. 206/2012, O.U.G. nr. 4/2013 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 214/20137) şi prin Legea nr. 72/2013.
Pentru comenzi ne puteti contacta si la Telefoanele:
021/413.40.27 (Romtelecom);
0745.757.098 (Orange);
0723.845.248 (Vodafone);
0761.694.248 (Cosmote)
Program comenzi telefonice: Luni-Vineri, intre orele 10-16.
| Autori: Avocat Eduard DRAGOMIR; Avocat Roxana PALIŢĂ |
[Cf. NOULUI COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ]
ISBN:
978-606-8153-45-2
Titlul cartii:
Drept Procesual Civil. Sinteze pentru pregatirea examenelor de admitere si definitivare in profesia de avocat | 2014
Autor (i)::
Eduard Dragomir; Roxana Paliţă
Autor | Autori:
Eduard Dragomir, Roxana Palita
Publicat de:
Editura Nomina Lex
Colectia:
Sinteze pentru Examene
Data aparitiei:
4 Iulie 2014
Formatul:
Academic
Numar de pagini:
652
5by Administrator Librarie Juridica LexMag.ro, 25 Jun 2014
Drept Procesual Civil. Sinteze pentru pregatirea examenelor de admitere si definitivare in profesia de avocat | cf. NCPC (pentru examenele din 2014 si 2015)
În elaborarea editiei a IV-a, disponibilă pe piaţă din Iulie 2014, s-au avut în vedere prevederile Noului Cod de procedură civila - Legea nr. 134/2010, republicată în Monitorul Oficial nr. 545 din 3 august 2012, conform art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare intervenite prin O.U.G. nr. 44/2012, Legea nr. 206/2012, O.U.G. nr. 4/2013 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 214/20137) şi prin Legea nr. 72/2013.
Aceasta lucrare este gandita ca un instrument destinat absolventilor facultatilor de drept care se pregatesc pentru participarea la examenele de admitere in magistratura si avocatura.
EXTRAS:
Prezumtia de nevinovatie
Principiul prezumţiei de nevinovăţie este înscris atât în art. 6 parag. 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului, cât şi în dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţia României. În Codul de procedură penală el îşi găseşte sediul la art. 4 alin. (1), conform căruia „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă”
Prezumţia de nevinovăţie constituie garanţia procesuală că, în lipsă de probe certe, nicio persoană nu poate fi trasă la răspundere penală. În reglementarea modului în care se derulează procesul penal, legea obligă organele judiciare să pornească de la presupunerea nevinovăţiei suspectului sau inculpatului. Sub acest aspect, semnalăm că, pe timpul derulării activităţii procesuale până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, cel care în realitatea obiectivă a comis o infracţiune va avea statutul unui nevinovat în realitatea procesuală. Pe cale de consecinţă, sarcina de a dovedi prin probe vinovăţia unei persoane revine, pe parcursul procesului penal, organelor judiciare.
Principiul prezumţiei de nevinovăţie nu înseamnă atitudinea pasivă faţă de infractori, ci impune ca organul care efectuează urmărirea penală împotriva unei persoane să îi dovedească vinovăţia şi ca instanţa de judecată să nu declare vinovată o persoană până ce vinovăţia sa nu rezultă cu certitudine din probele administrate[1]. Această regulă este înscrisă în mod explicit la art. 99 alin. (1) teza I din Codul de procedură penală, potrivit căruia „în acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului”, text dublat de dispoziţiile art. 99 alin. (2), conform căruia „suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia, şi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare”.
Legislatia profesiei de avocat contine actele esentiale pentru membrii acestui corp profesional: Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, cu ultimele modificari aduse prin Legea nr. 187/2012, in vigoare de la data de 1 februarie 2014, Statutul profesiei de avocat, Codul deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana si Regulamentul de organizare si functionare a U.N.B.R. si de desfasurare a sedintelor Consiliului U.N.B.R., dar si acte indispensabile aspirantilor la statutul de avocat: Hotararea nr. 4/2011 (Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire in profesia de avocat), Hotararea nr. 962/2014 privind organizarea examenului de primire in profesie – sesiunea septembrie 2014 (inclusiv tematica) sau Hotararea nr. 525/2012 privind adoptarea Regulamentului examenului de absolvire a I.N.P.P.A.
Toate actele normative sunt prezentate cu actualizarile publicate in Monitorul Oficial pana la data de 1 iulie 2014 inclusiv si contin note de trimitere sau de redare a altor reglementari, cum ar fi, spre exemplu, hotararile Consiliului UNBR care stabilesc contributiile si prestatiile de asigurari sociale valabile in anul 2014; tot in note sunt incluse si deciziile interpretative ale Consiliului UNBR.
Spre a veni in sprijinul celor care pregatesc examenul de admitere in profesia de avocat, sesiunea septembrie 2014, sunt redate subiectele si baremele de la probele eliminatorii tip grila ale examenul de primire in profesie, materia Organizarea profesiei de avocat, sesiunile 2011, 2012 si 2013.
Coordonatorii:”Atenție, rigoare, corectitudine, exactitate. Sunt proprietăți care, printre altele, definesc mintea oricărui judecator, avocat, procuror. Dacă vă gândiți să urmați una sau alta dintre aceste cariere juridice, de ce să nu începeți antrenamentul minții de astăzi?
Această lucrare cuprinde tot ce vă trebuie pentru exercițiul necesar admiterii la INM sau în avocatură, dar care vă va servi de-a lungul întregii cariere și nu numai. A fost elaborată de practicieni valoroși ai dreptului, mulți dintre ei formatori la INM sau INPPA sau care au contribuit la elaborarea proiectelor de legi privind codurile. Alături de ei, câțiva juriști de excepție și-au adus experiența și cunoștințele în calitate de coordonatori.
Este prima lucrare, structurată pe tematicile de examen, în care sunt reunite aproape 2600 chestionare pentru cele patru coduri ‒ civil, procedură civiă, penal, procedură penală ‒, iar nivelul de dificultate este adecvat examenelor de admitere la INM sau în avocatură.
Pe măsură ce veți exersa, eventualele goluri de cunoștințe, erori de înțelegere sau atenție vor fi eliminate, iar limbajul dreptului va deveni accesibil, prietenos, cunoscut. În acest fel, orice examen încetează a fi o provocare și poate deveni o simplă confirmare.”
Lucrarea intruneste 1111 grile concepute si sistematizate dupa structura noului Cod de procedura civila, intr-o maniera cvasi-exhaustiva, si permit aprofundarea cunostintelor de drept procesual civil pe parcursul seminariilor, dar si pregatirea examenelor de an sau de licenta ori a concursurilor de admitere, definitivat sau promovare in profesiile juridice (magistratura, barou, notariat etc.).
Grilele au fost elaborate in sistem semi-deschis (trei variante, cel putin un raspuns corect, maxim doua raspunsuri corecte), adoptat de majoritatea institutiilor ce recruteaza, formeaza sau evalueaza profesionisti ai dreptului.
Deloc surprinzator, pentru toti cei care se pregatesc pentru examene sau concursuri, principalul element de atractie il vor constitui explicatiile tuturor variantelor de raspuns, care ocupa mai bine de jumatate din intregul volum.
Dat fiind ca doctrina si practica judiciara se afla inca in plin proces de „sedimentare interpretativa” post-codificare, autorii ofera o motivare ampla a solutiilor alese, cu explicatii detaliate sau trimiteri la textele legale si la lucrarile relevante din doctrina de specialitate, incercand, totodata, sa evite chestiunile cu caracter controversat, regula impusa de orice sistem de evaluare, in scopul asimilarii cat mai facile a sistemului de rezolvare a grilelor, dar si al fixarii temeinice a cunostintelor in materie.
Monografia trateaza institutia hotararii judecatoresti civile intr-o abordare comparativa a Codului de procedura din 1865 si a noului Cod de procedura civila, cu numeroase trimiteri la acte normative speciale si la elemente de drept comparat, in special din perspectiva Conventiei europene a drepturilor omului, dar si a dreptului Uniunii Europene.
Sunt analizate din perspectiva teoretica, dar si practica aspecte precum notiunea si natura juridica a hotararii judecatoresti civile, deliberarea, pronuntarea, redactarea si comunicarea hotararilor, conditiile de forma si de fond, remediile procedurale, efectele procesuale si substantiale ale hotararilor, dar si manifestarea acestora sub forma relativitatii si a opozabilitatii.
De asemenea, este examinat sistemul actual national al practicii judiciare, indeosebi mijloacele de asigurare a unei jurisprudente unitare.
Prima parte, fiind compusa din patru Capitole, constituie o prezentare a teoriei termenelor, asa cum este ea conturata in doctrina contemporana.
A doua parte evidentiaza termenele, in ordinea in care ele sunt prevazute in Codul de procedura penala. Fiecare termen este analizat in raport de cele patru elemente ale sale: reglementare, durata, momentul de la care incepe sa curga, trasaturi.
A treia parte enumera termenele, in raport cu modul in care le este stabilita durata. La randul ei, aceasta parte este grupata in trei Capitole, corespunzatoare celor trei specii in care se impart termenele, in functie de modul de stabilire a duratei lor.
Autorii acestei ample lucrari sunt renumiţi profesionişti reprezentând atât cadrul instituţional propriu-zis, cât şi cel didactico-practic al sferei juridice. Efortul acestora reprezintă materializarea ideii de familiarizare a practicianului cu noile reglementări din domeniul dreptului civil, privit în sens larg, prin intermediul unui ghid în care pot fi găsite răspunsuri imediate, clare şi relevante.
Necesitatea unei revizuiri parţiale a primei ediţii a apărut relativ repede, după modificarea Codului civil prin Legea nr. 60/2012. Astăzi, însă, situaţia este în mod evident diferită. În primul rând, au apărut „marile” acte normative, înscrise în aceeaşi linie de reformare a legislaţiei, începută odată cu intrarea în vigoare a Codului civil, în 2011: este vorba de noul Cod de procedură civilă şi de noile Coduri penal şi de procedură penală. Apoi, au urmat modificările acestor noi legi importante, dintre care menţionăm mai ales Legea nr. 138/2014. Astfel, ediţia a doua a lucrării ţine cont nu numai de aceste modificări legislative, ci şi de consideraţiile doctrinare şi, mai ales, de deciziile jurisprudenţei, în acele domenii de reglementare în care judecătorii au fost chemaţi să aplice deja prevederile Codului civil.
Cu titlu de noutate legislativă, noul Cod de procedură civilă a reglementat în mod expres principiile fundamentale ale procesului civil. Înainte de a analiza succint aceste principii, precizăm că respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil constituie o îndatorire nu numai pentru părţi, ci şi pentru instanţa de judecată. În acest sens, art. 20 C.proc.civ. stipulează că judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancţiunile prevăzute de lege. În cazul nerespectării principiilor fundamentale ale procesului civil de către judecător, acesta poate fi sancţionat disciplinar, iar hotărârea atacată este susceptibilă de a fi desființată prin exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii. ...
... Principiul disponibilităţii, specific procesului civil, este consacrat de art. 9 C.proc.civ., precum și, explicit sau implicit, de alte dispoziţii legale, precum art. 22 alin. (6) C.proc.civ. Prin principiul disponibilităţii se înţelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenţiei supuse judecăţii, ci şi conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privinţa părţilor, obiectului şi cauzei, precum şi a fazelor și etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge.
În esenţă, principiul disponibilităţii presupune:
– dreptul persoanei interesate de a porni sau nu procesul;
– dreptul părţilor de a determina cadrul procesual, atât din punctul de vedere al obiectului, cauzei şi părţilor, cât şi din perspectiva apărărilor formulate în proces;
– dreptul părţilor de a pune capăt procesului, prin efectuarea unor acte procesuale de dispoziţie.
De reţinut că principiul disponibilităţii nu are caracter absolut, fiind deci susceptibil de limitări, însă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Cât privește pornirea procesului civil, reţinem în primul rând art. 9 alin. (1) C.proc.civ., potrivit căruia procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public.
În al doilea rând, menţionăm art. 192 alin. (1) teza I C.proc.civ., care prevede că, pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiţiei prin sesizarea instanţei competente cu o cerere de chemare în judecată, ceea ce înseamnă că persoana interesată nu este obligată să recurgă la procesul civil.
Însă teza a II-a a aceluiași alineat dispune că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei poate fi făcută şi de alte persoane sau organe. În acest sens, potrivit art. 37 C.proc.civ., în cazurile şi în condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări şi de către persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.
Intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură penală (NCPP) a atras după sine restructurarea logicii procesuale în cadrul noului model de proces penal.
Această lucrare este elaborată de unul dintre membrii comisiei de elaborare a proiectului NCPP, avand o prezentare suplă şi accesibilă a noilor instituţii procedurale din Partea generală a NCPP în scopul înţelegerii intenţiei legiuitorului, dar şi a modului în care se vor aplica în practică noile dispoziţii procedurale.
Aceasta a 2-a editie vine cu numeroase elemente noi, unele de mare complexitate, fără a pierde din simplitatea şi conciziunea stilului, ceea ce a generat o majorare a volumului lucrării cu peste 100 de pagini. Se regasesc soluţiile jurisprudenţiale pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (hotărâri preliminare pentru dezlegarea unor probleme de drept sau recursuri în interesul legii) sau de Curtea Constituţională, precum şi jurisprudenţa recentă a instanţelor naţionale în interpretarea şi aplicarea NCPP.
Organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Sinteze si Grile pentru pregatirea examenelor de admitere si definitivare in profesia de avocat - Autori: Av. Eduard Dragomir, Av. Roxana Paliță), editia a V-a, revazuta si adaugita, Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2017.
Noua editie din 2017 a fost elaborata avand in vedere atat Legea nr. 51/1995 republicată în 2011, cu modificarile si completările ulterioare, cat si Noul Statut al Profesiei de Avocat din 2011, publicat în Monitorul Oficial nr. 898 din 19 decembrie 2011, actualizat 2017.
Lucrarea este destinată in special persoanelor care vor să-şi uşureze munca de pregătire a examenelor de primire sau definitivare în profesia de avocat, dar este la fel de utila atat profesionistilor dreptului cat si studentilor.