Această ştiinţă - Criminalistica - se detaşează de cele juridice şi de cele ale naturii, constituindu-se totodată ca o ştiinţă de legătură între ele.
Ea foloseşte mijloace de studiu împrumutate de la ştiinţele naturii, de la ştiinţele exacte (matematica, fi zica şi chimia), dar în acelaşi timp îşi creează metode proprii de investigare, precum şi procedee tactice pentru descoperirea infracţiunilor şi dovedirea vinovăţiei infractorilor.
În sens general, noţiunea de expertiză desemnează un mijloc probator, reprezentând constatarea sau opinia unui specialist într-un domeniu specific de cunoaştere, în scopul lămuririi unor chestiuni de fapt, prezentate în faţa unor organe judiciare sau în faţa partenerilor unui contract economic. În acest sens, Expertiza tehnică judiciară este expertiza tehnică efectuată de experţi sau specialişti, din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor, judecătoreşti sau a altor organe cu atribuţii jurisdicţionale, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei.
Art. 11.Clasarea, scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale, achitarea şi încetarea procesului penal. Când se constată existenţa vreunuia din cazurile prevăzute în art. 10:
1. În cursul urmăririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penală sau din oficiu, dispune: a) clasarea, când nu există învinuit în cauză; b) scoaterea de sub urmărire, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)e), când există învinuit sau inculpat în cauză; c)[1] încetarea urmăririi penale, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)h), i 1 ) şi j), când există învinuit sau inculpat în cauză.
2. În cursul judecăţii instanţa pronunţă: a) achitarea în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)e); b) încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)j). [1] Lit. c) de la pct. 1 al art. 11 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 2 din Legea nr. 356/2006. Art. 11
Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. XXVII/2006 (M. Of. nr. 190 din 20 martie 2007) cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) teza a IIa din Codul de procedură penală, referitoare la exprimarea acordului de voinţă al părţilor de a se împăca, în cazurile prevăzute de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a statuat:
„Încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice”.
În literatura juridică s-au formulat numeroase definiţii ale expertizei ca mijloc de probă. Astfel, aceasta a fost definită ca fiind „mijlocul special destinat pentru a transmite sau a aduce în proces noţiuni tehnice sau obiecte de probă, pentru rezolvarea cărora se cer cunoştinţe speciale sau abilităţi tehnice”. În Franţa, de exemplu, încă din secolul trecut, noţiunea în cauză era definită ca fiind „cercetarea, prin mijloace ştiinţifice, de către un specialist a unor situaţii de fapt, în legătură cu un proces a cărui natură solicită unele lămuriri speciale, verificare inseparabilă de ideea de litigiu”.
Aceasta complexa lucrare este constituita din elementele de baza ale acestei discipline, prezentandu-se pe rand fotografia judiciara, identificarea persoanelor dupa urmele de maini, picioare, dinti si buze, urme biologice de natura umana, elemente de balistica judiciara – in materie de tehnica criminalistica –, precum si, corespunzator domeniului tacticii criminalistice, cercetarea locului faptei, organizarea anchetei penale, tactica audierii suspectului sau inculpatului, a martorilor si a persoanei vatamate.
Aceasta carte reprezinta un instrument util atat pentru studentii si masteranzii din cadrul facultatilor de drept, cat si pentru oricare alte persoane interesate de evolutia acestei discipline si care doresc sa tina pasul cu factorul noutate intr-un domeniu aflat vesnic in transformare.